Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Jun 15, 2010

"All whites" si alba-neagra lui Blatter

Bogdan Voicescu, New York, 15 iunie 2010


Senzational! Spectacolul dramatic din meciul Noua Zeelanda - Slovacia a culminat cu o executie de mare clasa in ultimul minut, final de Hollywood care aduce un punct de aur fotbalului Nou-Zeelendez. Meci dramatic, stimati cititori, cu multe faze de poarta, cu driblinguri, triunghiuri de pase, calcaie, pase din deviere, joc de glezna. Iata ca pana si Noua Zeelenda si Slovacia joaca un fotbal adevarat, placut si care te face sa uiti de vuvuzele si de festivalul zumzait de fotbal, ce seamana tot mai mult cu o petrecere campeneasca, numita World Cup 2010, South Africa.

Aproape la fel de spectaculos a fost si meciul Algeria-Slovenia, meci jucat in viteza, meci in care jocul de pase al ambelor echipe a excelat. Diferenta a facut-o sutul-bomba expediat de Robert Koren care a gasit vinclul portii in pofida spectaculoasei parade de ghepard a lui Chaouchi.


Nuuu... din pacate nu a fost deloc asa. Campionatul mondial este mai mult Bollywood decat Hollywood, cu vuvuzelele pe post de Bhangra. Asistam la un fotbal globalizat, mediocru spre foarte slab din punct de vedere al jocului colectiv de echipa. Ma uit amuzat la cronicile post mortem ale fiecarui meci, unde comentatorii depun eforturi quixotice sa isi vanda marfa numita World Cup si sa creeze o atmosfera plina de entuziasm fata de eveniment. In pofida celor mai clasice metode de marketing, produsul e mult sub asteptarile spectatorilor si ale microbistilor.


Am aceeasi senzatie pe care o am cand vad primele meciuri ale unui nou sezon, cand echipele adunate de prin cantonamente prin Austria sau pe la turci, se cauta si nu se gasesc. Am ajuns la pomul laudat, la marele mondial si sper ca v-ati lasat sacul acasa.


Acest eveniment, asteptat cu nerabdare de microbisti si mai ales de spectatorii ocazionali, dornici sa guste din atmosfera, lasa mult de dorit la capitolul spectacol sportiv. Se pare ca FIFA insista sa compenseze lipsa calitatii jocului prin sunetul vuvuzelelor. Se practica un fel de alba-neagra pe banii publicului, la care ni se cere sa gasim spectacolul si frumusetea sportului ascunse printre trei capace de vuvuzele si un capac cu reclama la adidasi. Insa noi vom urmari in continuare, fascinati si hipnotizati de mecanismul de marketing, asteptandu-l pe Ronaldo sa prinda un sut memorabil, pe Messi sa innoade picioarele adversarilor, pe Gerrard sa ia sub comanda sa mijlocul terenului...


Maine vedem in sfarsit Spania, echipa care promite mult, care joaca fotbal adevarat si care poate profita de o generatie exceptionala de fotbalisti si o cultura fotbalistica deosebita. Ramaneti cu noi, spectacolul abia incepe!


*Cateva pronosticuri, din partea casei:
- Coasta de Fildes va ajunge departe - de la sferturi in sus.
- SUA bate vineri si iese din grupe lejer.
- Germania nu merge mai departe de sferturi, in pofida marii performante cu cangurii.
- Spania campioana mondiala.

2 comments:

  1. Hm. Interesant. Fara leagtura la blog, dar cu legatura la link-urile de pe marginea blogului: cine e Dan Carlea?

    ReplyDelete
  2. De pe pozitia facila a comentatorului post factum pot intari, la randul meu, pronosticul dat fiind ca si mie mi-a placut Spania in primul meci. Vamos muchachos!!

    ReplyDelete