Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Jun 23, 2010

American Dream. Part 1

Bogdan Voicescu, New York, 23 iunie 2010 Sunt extaziat de victoria americanilor. Un simplu lat in poarta goala in ultimul minut care face dreptate pe tabela. O victorie pentru America, o victorie si mai mare pentru fotbal. O victorie pentru cei suficient de "naivi" sa creada ca SE POATE. Chiar si in min 91, cand e usor sa renunti, dupa ratari cu poarta goala si goluri anulate... Meci dominat de americani, una dintre echipele care au inceput sa "mearga" si sa arate ca fotbalul e menit sa fie jucat pozitiv, unde scopul este sa castigi, spre deosebire de "marile" echipe europene (in special) care joaca sa NU piarda, si pe urma mai vad ei ce iese. Mi se pare fascinant cum americanii, cu o cultura fotbalistica precoce si destul de izolata de ceea ce se intampla in lumea buna a fotbalului au reusit deja sa isi puna stampila pe sportul rege intr-un mod exemplar. Atitudine clasica de invingatori: venim pregatiti, antrenati, ni se rupe de voi adversarii si de echipele la care jucati (atentie!), am venit sa va batem... Poate aceasta atitudine caracterizata (complet eronat) drept "naiva" de multi "specialisti" si jurnalisti, este reteta succesului. Poate ca daca alte natii cu jucatori activand pe la tot felul de echipe cu pedigree impresionant si campionate serioase ar uita de prejudecati si de socoteli, de salariile noastre fatza de salariile lor, de clasicul "sa facem o figura frumoasa" - care se termina inevitabil cu "am cazut de pe un cal frumos", ar reusi mai mult. Americanii au intrat sa-i calce pe ochi pe algerienii, fara taine prea multe si fara nici un "poate", si pana la urma au reusit. Credeti ca daca americani aveau mentalitatea de ciupeala, adica hai sa nu pierdem mai intai si pe urma vedem noi poate iese ceva ar fi facut mare lucru? Ganditi-va ce ar fi iesit daca jucau grecii/elvetienii/slovenii, echipe care strica fotbalul pana la urma , care ar fi jucat la marea ciupeala, rezultand in clasicul meci-somnifer, pe care il stergi din memorie a doua zi. Mai e ceva la americani - lipsa de fitze si de cocalareala, elemente destul de clasice in auto-distrugerea unei echipe. Voi elabora in alt articol, deocamdata sunt prea extaziat pentru un studiu psiho-demografic aprofundat. O sa mi se spuna ca au batut Algeria, ce mare smecherie. Ok, am inteles. Dar sa nu uitam cat s-au chinuit englezii cu algeria si nu a iesit nimic. Sa nu uitam ca americanii au castigat grupa, dat fiind ca marea Anglie nu a reusit sa bage mai mult de o boaba Sloveniei. Sa nu uitam ca alta echipa cu pretentii - Italia, e jalea campionatului, ca sa nu zic cat de nasoala a fost Franta in toate meciurile. wow... Excelent... Cum era sa se califice Slovenia??... Cat de odios ar fi fost... Stimati cititori, in faza grupelor, avem un "Happy End"!

5 comments:

  1. Poveste adevarata:

    Intr-o zi, un psiholog il suna pe unul din marii patroni ai unei echipe din Divizia A (ursus, fuck my, mi-au bagat porcaria asta in cap si o asociez mereu, desi n-am pus gura pe parnaia aia de ursus in viata mea) si ii propune sa ajute echipa psihologic. Primeste un refuz total, ca antrenorul se ocupa de chestiile astea...

    La noi antrenorul e si psiholog:
    "HAI, BAIEITI CA SE POATE! Ia sa aud: SE POATE NEA PITIIII!"
    "Se poa' Nea Piti..."
    "Nu asa ma! SE POATE NEA PIIITIIIIII!"

    Asta e psihologia in fotbalul nostru. Oricarui patron din fotbal i se pare normal sa dea 500 000 de euro pe an unui antrenor, dar daca un psiholog experimentat in psihologie sportiva ar cere un salariu de 20 000 pe luna i-ar zice ca e nebun.

    N-ai cu cine, niste tarani! :))

    ReplyDelete
  2. Impresionant, intr-adevar! Ce mi-as dori sa invete si nationala Romaniei naivitatea asta si sa lupte pana in ultimul minut...

    ReplyDelete
  3. Corect, tot felul de "nea" din aia cu "focu' la ei". Bine, problema e ca asa suntem cu totii, cind vine baciu ungurean si cu cel vrincean sa ne dea la oua, noi stam si il asteptam, ca asta-i situatia. Tare blogu de camionagiu, te adaugam si noi.

    ReplyDelete
  4. @ dan tecuci: mersi, dane, ca ne urmaresti. incet-incet o sa ajungem departe, hehe. impreuna vom reusi

    ReplyDelete
  5. 1711 vizitatori deja ... merge blogul asta ca gripa aviara ...

    ReplyDelete