Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Jun 30, 2010

Cupa fara vedeta?

Cristian Vidrascu, Washington DC, 30 iunie 2010 Timpul se scurge si a mai trecut o runda. Pana acum, in mare parte, a fost un turneu final anost, cu mai multe erori de arbitraj decat momente de magie. A propos de magie, in 2006 l-am avut pe vrajitorul Zidane (desi scepticul Cannavaro a fost ales omul turneului). In 2002 a fost cuplul Ronaldo (cel fara prenume) – Rivaldo, care incantau la fiecare mangaiere a mingii; in 1998 iarasi Zidane; in 1994, Roberto Baggio a scris povestea care ne va ramane pentru nepoti (si sa nu uitam de niste personajele minore din poveste, Hagi si Stoicikov). Si tot asa... Intrebarea e, cine le ia locul anul asta? Ronaldo, cel cu habotnicul prenume, a plecat acasa; cu anostul Rooney cu tot. Ronaldo cel original a ramas acasa, cu tizul sau la diminutiv – amandoi ignorati de antrenorul auriverde. Chiar, de cand a imbracat Brazilia tricoul cu dunga, nu si-l mai scoate la aerisire sub nici o forma. Messi joaca fotbal, dar nu reuseste sa gaseasca cheia portii fermecate. Klose, Podolski si baietii sunt prea nemti [sic] ca sa fie magicieni. Forlan e prea blond, Asamoah Gyan prea cret, Roque Santa Cruz prea... paraguayan. Meneer Robben si cu Senor Villa ar putea fi candidati, dar inca nu au fost nevoiti sa-si traga echipele respective dupa ei, sa transpire si sa se transforme in Feti Frumosi. Au fost fenomenali, dar nu magici. Ah, dar l-am uitat. Tocmai pe el. Pe cel care poate dribla tot ce-i sta in cale, dar n-o face. Cel care poate suta din toate pozitiile, cu ambele picioare, cu capul sau chiar cu mana, dar n-o face. Cel pentru care, atunci cand intra pe teren, se despica gazonul in doua ca sa-i faca loc, si ii lasa pe ceilalti jucatori inmarmuriti pe loc. Cel care are acel har rar de a transforma o echipa mica intr-una mare. Dar de ce nu joaca? De ce nu se dezechipeaza odata, si ne tot lasa sa asteptam? De ce nu-l baga antrenorul (sau echipa lui de sute de antrenori?) Prefera sa stea pe margine, sa sufere si sa se consume, sa se roage. Si sa-si incurajeze conationalii, sa-i sarute parinteste pe crestet. Dar se incapataneaza sa nu intre pe teren, sa nu carecumva sa incalce spatiul tehnic. El ne lipseste. Diego, reintoarce-te!

3 comments: