Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Jun 14, 2010

Mondialul lui Banel

Cristian Vidrascu, Washington, DC, 14 iunie 2010


Pana acum am fost dezamagit de acest Mondial. Inca nu s-au jucat prea multe meciuri, nici macar nu au debutat toate echipele, dar din ceea ce am vazut pana acum, nu am fost impresionat. S-ar putea sa imi mananc cuvintele chiar maine, cand debuteaza campioana fotbalului si in acelasi timp a carnavalului, insasi zeita Brazilia.
Nu ma declar fan Dunga (l-am vazut pe Ronaldinho in carne si oase acum cateva saptamani, facand magie pura cu balonul, desi nu e la capacitate maxima) dar sper ca tricoul pe care scrie marunt Ordem e Progresso sa ii motiveze pe baieti sa ne arate esenta acestui sport. Tot maine il vedem in actiune pe nemaipomenitul Drogba, resuscitat miraculos din propria-i cenusa, ca sa ne incante pe noi microbistii cu talentul sau fotbalistic, iar pe femei sa le hipnotizeze prin forta pura ce reprezinta. Sa nu uitam ca maine debuteaza si mondenul CR9, cizelat fotbalistic de seriosul Loti Boloni, dar intre timp scapat de sub tutela preacuviosului sau antrenor. Deci cu alte cuvinte, sper sa imi mananc vorbele cu polonicul, si cat mai curand.

Ceea ce vad pana acum, cu ochiul liber, in lipsa statisticilor furnizate de prietenii nostri de specialitate, este lipsa de tehnica la foarte multi jucatori, compensata in schimb de o viteza uluitoare, de ghepard, acompaniata de o forta leonina si plamani de otel. In ziua de astazi se alearga aproape fara oprire, chiar daca balonul ramane uitat pe undeva. In fotbalul de astazi se munceste, nu se gandeste. In mare parte, lipsesc scheme, driblinguri fine si piruete gratioase pe loc, cum vedeam pe vremuri. Lipseste limpezimea unui numar 10 care a disparut de ani de zile. 


Lipseste atacantul cu simtul portii, inegalabilul Pippo Inzaghi; in schimb a ramas atacantul care alearga non-stop, creeaza spatii, recupereaza, paseaza (gresit). Gigi, nu regreti cumva ca l-ai dat pe Arthuro? Lipseste mijlocasul care vede jocul si despica apararile cu o pasa geniala (of, Dungo, cum pot sa te iert? Zizou, nu il indupleci pe Blatter sa te lase sa joci macar 5 minute pe final de meci pentru Algeria, daca tot le-ai facut reclama?) Lipseste fundasul care iese ca o gazela din aparare – astazi este inlocuit de cel care urca la cornere si spera sa dea gol cu capul; singura problema: nu are cine sa bata un corner cum trebuie.


Eu pun pariu ca Banel ar fi fost un jucator cel putin bunicel la acest mondial. Este prototipul noului fotbalist. Daca era un pic mai muschiulos si mai indopat cu anabolizante, si mai reusea intr-un meci cu alde Coreea de Nord sau Honduras o semifoarfeca precum cea cu Gaz Metan Medias (http://www.youtube.com/watch?v=3v6r5FEySHk) pot spune ca avea sanse sa devina una dintre vedetele CM 2010.


Lipseste finetea tehnica, lipseste creierul in mare parte (se joaca cam haotic – poate si zbarnaitul vuvuzelelor are o parte din vina), dar ceea ce lipseste cu adevarat la toate meciurile pe care le-am vazut este sutul pe poarta. In mare parte au fost: suture anemice (unele au fost impinse in poarta de portari ghinionisti), suturi pe langa minge, suturi in forta cu ochii inchisi, si mai ales suturi mult peste poarta. Jabulani sau ne-Jabulani, nu ma asteptam la asa ceva de la jucatori care s-au calificat la un astfel de turneu si care au pretentii sa joace la un astfel de nivel.


Ma mir ca in Champions League se joaca la un nivel mult mai elevat. Ar trebui sa nu ma mir. Jucatorii din CL au creat niste automatisme, au scheme, se antreneaza la faze fixe de nenumarate ori cu aceeasi colegi, etc. Insa nu deplang jocul de echipa acum – ci tehnica individuala. Pariez ca marea majoritate a nationalelor de la CM2010, chiar unele cu pretentii, ar fi ciuca batailor in grupele Europa League. Ce Europa League – nu stiu daca ar tine pieptul unei echipe mediocre din Liga 1 Gamebookers.com – gen FC Brasov. Poate exagerez, dar asta e prima impresie lasata de calitatea turneului pana acum.


O fi tot talentul fotbalistic concentrat in doze periculoase la numai cateva echipe din Champions League? Nu produce nimic Copa Libertadores? Continentul negru? Pana si batrana Asie?

Imi aduc aminte cu nostalgie ca la alte turnee - risc sa sun mai in varsta de cat sunt in realitate - dar pe alte vremuri, altfel se juca. Paraguay avea un portar care batea loviturile libere mai bine decat 99% din jucatorii de camp din ziua de azi. Romania - daca-i uitam pe cei doi Gica - avea un Ilie Dumitrescu, un Dan Petrescu, si diversi alti "esti" si "cioi" care aveau cat de cat niste veleitati tehnice. Intr-adevar, nu trebuiau sa controleze mingea in ritmul acesta infernal, dar pareau sa fie in stare sa bata un corner.

Admit ca am vazut unele exceptii. Germania isi respecta blazonul de tara care aproape a cucerit tot mapamondul de doua ori secolul trecut. Olanda arata ca rotitele ascunse in portocala mecanica nu au ruginit, desi a lipsit ceasornicarul Robben. In meciul Argentinei cu Nigeria, Messi a demonstrat ca stie sa puna un stop (printre putinii pana acum) si (ceva ce mi se pare si mai rar) – stie sa traga pe spatiul portii. Calm si plasat. Printre aceeasi vitezisti, printre aceleasi vuvuzele. Nu e singurul, dar parca s-au imputinat. Si cu o floare nu se face primavara. Cel putin nu acum, in plina iarna australa.

No comments:

Post a Comment