Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Jun 13, 2010

Fotbalul, acest soccer american, si suporterii lui minunati

Bogdan Voicescu, New York, 13 iunie 2010


Voi incepe prin a adresa un sincer "bun venit!" fiecaruia dintre cei 3 cititori ai blog-ului nostru!
Cat despre titlu, acesta se refera negresit la rezultatul marelui derby, istoricei batalii si in acelasi timp meci de fotbal, dintre Anglia si SUA.
Am asteptat aceasta magica confruntare cu sufletul la gura, inarmat cu un tricou USA si cu cele mai sincere intentii de a fi alaturi de baieti nostri (cel putin pentru o zi), alaturi de yankeii nostrii...
Locul de vizionare se afla in inima Manhattan-ului, un bar irlandez enorm, pe nume Stout, cu o capacitate in jur de 500 de persoane. Ne-am instalat la locul faptei cu multe ore inainte si am urmarit treptata metamorfoza a localului dintr-un bar de fotbal cu o atmosfera calma si indiferenta, lipsita de prea mult entuziasm, intr-o oala de inalta presiune, colcaind de suporteri, de fanatici salbatici ai fotbalului. 


La viata mea, am petrecut sau mai bine zis am pierdut multe ore, sute si mii de ore in barurile acestui oras urmarind meciuri de fotbal de orice fel, si la orice ora din zi sau noapte de la Romania - Irlanda in 97 la 9 dimineata, spaguind barmanul sa ne deschida si noua barul, dom'le ce naiba, oameni suntem... si pana la finalele de Champions League din vremurile noastre in care "soccer"-ul a devenit chiar trendy, alaturi de tipi si tipe imbracati de la designeri, "euros" si "latinos" care isi etaleaza orice fel de cunostinte in ale fotbalului cu o oarecare superioritate, dictata de apartenenta la o natie unde fotbalul este sportul numero uno, nu ca in State unde nu este nici pe departe un sport national. Ei, un asemenea haos nu am mai vazut, stimati cititori, in nici un bar la nici un meci de fotbal.
Problema, insa, si aici vroiam sa ajung, este ca acest haos era creat de oameni care nu inteleg acest sport, oameni veniti poate din patriotism, poate din exces de zel si de testosteron, dependenta de grup si dorinta de refulare. Orice numai dragoste de fotbal sau de sport, nu.
Atmosfera a fost creata de suporteri ai altor echipe din alte sporturi americane in care lipsa de imaginatie duce la o limitare a lozincilor, astfel ca dintr-o mare de 500 de oameni cele mai creative lozinci erau "England sucks!" (pe refrenul "Boston sucks!", zicala favorita a suporterilor NY Yankees), "USA! USA!" si bineinteles "asshole!" de cate ori aparea cineva cu tricoul Angliei.
Cu alte cuvinte, nici o caterinca la categoria cantec si poezie. Pana la urma farmecul vizionarii unui meci intr-o atmosfera sociala consta si intr-o oarecare exprimare creativa a suportului fata de culori si echipa. Nu ma asteptam la o scandare de genul"valderama, valderama-ti-am futut cu totii mama" dar macar echivalentul american a lui "un doi, trei ne-am pisat pe ei" ar fi fost de asteptat.
Aceasta lipsa de imaginatie si pana la urma de intelegere a fenomenului se compenseaza prin desfasurarea unor ritualuri "barbatesti", in care doi masculi feroci isi urlau unul in fata celuilalt, la doar cativa centimetri, facandu-si curaj si urland raspunsul la intrebarile retorice a le celuilalt "Who's number 1?" , "What do we want??"
Adaugati la aceste ritualuri si iesirile isterice din timpul meciului cand spectatorii de soccer se incingeau la un fault banal sau ii cereau vreunui jucator aflat la 40 de metri, langa tusa sa traga la poarta, ca bineinteles daca nu sutezi, nu marchezi. "If you don't shoot, you don't score!", evident, logica de fier, n-ai ce sa zici, nu poti combate... mai ales ca asa au dat si gol, ceea ce, in mod evident le-a dat apa la moara.
In momentul in care au strigat "pussy" cand Glenn Johnson era pe margine cu buza sparta si vroia sa reintre dar nu era lasat, nu am mai rezistat si am incercat sa-i explic dobitocului ca de fapt Johnson ar vrea sa intre si sa joace dar nu e lasat de arbitru, din cauza sangerarii. Dobitocul nu a inteles de ce nu strig "pussy" alaturi de el...
Pana la urma mi-a lasat un gust destul de sarat spre amar acest meci, desi repet, sunt suporter USA si as vrea sa-i vad pe yankei ajungand cat mai sus la mondiale. Din pacate, cultura fotbalistica din State va fi mult in urma rezultatelor, oricat de slabe vor fi rezultatele...

8 comments:

  1. Frumoasa experienta, vere, ma bucur oarecum ca incep si americanii sa simta fotbalul. Nu trebuie neaparat sa stii toate regulile ca sa iti placa sa il urmaresti. De partea astalalta a oceanului, unde englezoii erau suta la suta siguri ca nu au cum sa piarda meciul cu 'fucking yanks', nu a fost totusi foarte mare dezamgire. Anglia are o istorie atat de proasta la campionatele mondiale, si mai ales la loviturile de la 11 metrii, ca toata speranta s-a pierdut repede la golul egalizator. Oricum, multi americani care isi sustineau echipa (m-am mirat putin, in primul rand ca se uita la fotbal si in al doilea, ca nu a iesit scandal), multa lume in general.. Tare meci!

    ReplyDelete
  2. Eu ti-am zis ca astia ai tai nu inteleg care e treaba.......sa vezi ce smecherie era in Romania daca ne calificam?!?!? Eu zic sa le dam americanilor echipa romaniei pt ca oricum nu inteleg daca joaca bine sau prost si echipa americii sa ne aiba pe noi suporteri....cu siguranta s-ar simti mai bine. Octavian

    ReplyDelete
  3. Anonymous14/6/10 09:32

    Ai inceput bine. Am o intrebare acest blog se adreseaza numai vorbitorilor de limba romana?Poate si alti ar avea ceva de invatat si aflat din articolele voastre.Eu nu sint o mare cunoscatoare a acestui sport dar mi-a plact ca articolul nu a comentat meciul ca atare si s-a referit la atmosfera din jurul asa zisilor fani ai fotbalului.
    Sanda

    ReplyDelete
  4. Ai avut dreptate, avem exact 3 cititori, hehe. Avem si un blog in engleza, la care vom incepe sa lucram in curind, ne-am gindit ca nu ar fi bine sa amestecam aici, sa nu creada romanii ca suntem smecheri americanizati.

    ReplyDelete
  5. Anonymous14/6/10 14:18

    Bine ca am aflat ca si altii joaca fotbal pe net. Uite un comentariu despre meciurile de ieri:
    Cred ca antrenorul sirb, Radomir Antic, a gresit tactica. Sirbii trebuiau "motivati"!
    El trebuia sa spuna jucatorilor un singur lucru:
    Nu va uitati ca adversrii par africani, ei sint niste UCK-isti deghizati.
    Sa vezi ce bine jucau plavii! Nu mai erau asa apatici.
    Lasind gluma tot Brazilia cred ca va cistiga!

    ReplyDelete
  6. si de vuvuzele nimic?....:)

    ReplyDelete
  7. Excelent. Astept varianta in engleaza a poezioarei "valderama, valderama..."

    ReplyDelete
  8. Un studiu spune ca Americanilor nu le plac "soccer" pentru ca el se joaca(virgula) cu membrele inferioare, spre deosebire de alte sporturi, faptul ca au reusit sa umple un bar de 500 de persoane ca sa vada ceva care mai mult nu le place, este totusi o performanta. Sa zici mersi ca mitomanul ti-a zis "If you don't shoot, you don't score!" si nu o alta fraza exasperanta pe care o au: "You miss 100% of the shots you don't take." a celebrului Mario Lemieux....
    cat despre cele doua slogane.. in traducere ar deveni: "Valderama, Valderama we all fucked your mama" si cealalta : One Two Three, on them we pee".

    ReplyDelete