Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Jul 2, 2010

Nu mai exista echipe mici, da' nici mari

Cristian Vimer, 1 iulie 2010


Sunt sigur ca toata lumea recunoaste cliseul despre echipele mici din titlu, foarte folosit in presa romaneasca, depasit poate in frecventa de "2-0 e cel mai periculos scor" sau "mingea este rotunda". Intr-adevar, e clar ca echipele considerate traditional "mici" au mai crescut in valoare, datorita globalizarii fotbalului jucatori din tari fara traditie au ajuns sa evolueze in campionate importante (va amintiti ca nu cu mult timp in urma a aparut Legea Bosman care a revolutionat piata muncii in fotbal), dar despre asta voi bate cimpii intr-un articol viitor. Dar nu despre asta doresc sa discut acum. 


Ce doresc eu de fapt in acest articol este sa imi aduc si eu aportul la imbogatirea limbii de lemn a comentatorilor sportivi cu o noua expresie, care ar putea suna cam asa: "in fotbalul de astazi, stimati telespectatori, nu mai exista echipe mari". La aceasta concluzie am ajuns dupa meciurile de pina acum de la Mondiale, meciuri in general plictisitoare, lipsite de mari realizari tehnico-tactice, pigmentate din cind in cind de cite un miraculos sut pe poarta si nescapat in fata de portar, si, mai ales de scandaluri datorate arbitrajelor de doi bani, dar cam atit. 


Colegul Vidrascu deplingea deunazi intr-un articol absenta star-urilor la aceste campionate, si sunt de acord cu el (nu ni se intimpla foarte des) ca nu s-au aratat la fata deloc, dar nu pot trage aceeasi concluzie - ca ele au disparut o data cu Zidane, Maradona, etc. Nu prea sunt nostalgic, poate ca nu sunt atit de batrin incit sa spun ca pe vremea mea se juca fotbal adevarat, nene, nu ca astia de acum, care joaca in forta si nu se mai opresc sa miroasa iarba proaspat tunsa. Dimpotriva, cred ca fotbalul care se joaca acum este mult mai bun decit chiar cel jucat in urma cu 10 ani, ce sa mai vorbim de fotbalul de pe vremea lui Pele sau Puskas... 


Stiu, aparent, aceasta concluzie se bate cap in cap cu ideea initiala, aceea ca nu mai exista echipe mari, dar nu e chiar asa. Am spus doar un adevar partial - de fapt nu mai exista echipe nationale mari, fotbalul adevarat se joaca la echipele de club. V-ati uitat in ultima vreme la meciuri din Liga Campionilor, din Premiership sau din Primera Division? Pai nu va vine sa inchideti televizorul sau sa dati pe Taraf TV cind vedeti plictiseala dintr-un meci din optimile Mondialelor, dupa ce ati urmarit cu sufletul la gura fotbal adevarat pina mai acum vreo luna si ceva?  


Se pare ca in aceasta directie se indreapta fotbalul in ultimii ani. Va amintiti vreun meci cu adevarat memorabil de la vreun Campionat Mondial, european, sau chiar din preliminarii in ultimii ani? Stiu, intotdeauna o echipa de club ar fi invins o echipa nationala din varii motive legate de relatiile de joc, implicarea jucatorilor, etc, dar parca niciodata nu a fost o diferenta mai mare intre fotbalul de club, care a devenit un sport extraordinar, si cel de la "nationale", care se tiraste din ce in ce mai obosit si pare a fi jucat chiar mai in dorul lelii ca de obicei. Sunt convins ca Unirea Urziceni ar fi pus mari probleme multor echipe cu nume de la aceste Mondiale, ce sa mai vorbim despre Barcelona sau Chelsea... 


In aceste conditii, spagarilor de la fifa (fuck fifa) le va fi foarte greu sa-i transforme pe necunoscatori in iubitori ai unui sport care nu este deloc placut ochiului si pare lipsit de vlaga sau suspans; probabil ca sunt constienti de acest lucru, de aceea, in loc sa promoveze jocul in sine, aleg sa prezinte Campionatul Mondial ca pe un mare picnic multinational, pigmentat de scandaluri spumoase cu priza la publicul larg (cunosc personal un om care si-a cumparat jabulani numai pentru ca sa vada ca e atit de prost pe cit se spune), dar in general un fenomen labagistico-unificator intre popoare. 


Dar hai sa nu mai fiu pesimist, acum inaintea sferturilor de finala, care ar putea sa ne surprinda cu macar doua meciuri bune, mai ales ca acum jucatorii au inceput sa se obisnuiasca impreuna si sa isi creeze macar partial relatii de joc stabile. Intr-un fel imi doresc asta si pentru cei care se uita la fotbal numai o data la patru ani si sunt foarte implicati in acest fenomen timp de o luna, si care habar n-au de fapt ca jocul adevarat se practica in ceilalti 3 ani si 11 luni... In concluzie, Razvanele fii barbata, ca nu mai sunt echipe mari si putem sa-i pacalim si noi cu autobuzul nostru parcat ilegal in poarta.  

4 comments:

  1. pai si cum ramane cu Germania ?! sau Olanda.sunt maricele cred.

    ReplyDelete
  2. Pai sunt ok, dar nu cine stie ce. Ideea e ca echipele de club joaca mult mai bine.

    ReplyDelete
  3. M-am jucat de cateva ori cu Jabulanul zburator, stiu, continui tonul labagiu din Cismigiu, dar trebuie sa spun ametitor: OMG! Sau varianta indignat-zemoasa, de altfel bastinoasa. Dumnezeule! Aici ar trebui sa vina o avalansa de superlative-negative, dar bineinteles glumesc ca sa va pacalesc.

    Not bad, am izbit Jabulica binishor, cu capul, am si marcat de cateva ori, in ciuda stilului greoi si neinde-picior-atic (sanatatea unei limbi consta in cuvinte noi... poate viitorul suna groaznic). Bineinteles, asta nu inseamna nimic, marimea echipei mele lasa deasemenea de dorit, dar refuz sa stau depresiv, curiozitatea motivanta a ocaziei trebuia mentionata din nou. De unde ajung si la subiectul curiozitatii nationaliste care umple World Cup-ul (WC-ul, pe scurt) de arbitrari scandalos-amagitoare in jocuri de calitate indoielnica, dar pline de drama si chef populist. Gladiatorii de tip german continua traditia circului dur, sugrumatoare de talente si vrajeli latino-triste.
    Inchei abrupt si nostalgic: Hai Sportu'!

    ReplyDelete