Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Sep 6, 2010

Avem o "naţională" plictisitoare. Nu văd de ce nu ne-am califica

Cristian Vimer, Brooklyn, 6 septembrie 2010  

Iata-ne inainte de meciul doi din calupul de deschidere a marii campanii spre Europenele de peste cortina de fier, un meci de o importanta mai mare decit ne asteptam, in conditiile victoriei rusilor albi (la figurat, ca la propriu tot rusi sunt) in Franta. Intre timp, noi am jucat mizerabil cu Albania - a fost un meci infect, pe care nu l-as fi vazut pina la capat nici platit, daca nu eram implicat direct, un meci care poate da motive suficiente romanilor care, in cel mai pur stil negativist-mioritic sunt dispusi sa critice orice - tactica, selectia, lipsa de valoare a jucatorilor, etc, etc. Si, de data asta au dreptate. Cu toate acestea nu ma alatur majoritatii si scriu aici negru pe alb ca nu stam chiar asa de rau. 



Inainte sa ma trimiteti la spitalul 9, admit ca nu m-a lovit soarele in cap atit de rau incit sa scriu ca suntem mari favoriti si ca o sa rupem tot de acum incolo, insa nu vad ce ce nu am reusi, de exemplu, sa-i batem pe belarusi pentru inceput, si dupa aia, om mai vedea noi. Mare pacat de egalul cu Albania, daca bateam eram intr-o pozitie excelenta, dar, chiar si asa, cu o victorie la Minsk, suntem din nou pe calea cea buna (cit de cit). Asta se poate intimpla chiar si daca jucam (aproape) la fel de mizerabil ca in primul meci. 


Sa va explic de ce. Din pacate, sau din fericire pentru noi, toti criticii jocului execrabil prestat de ai nostri scapa din vedere un amanunt important: cam asa se prezinta cam toate echipele nationale la ora actuala. Am avut ocazia (nu si placerea) sa urmaresc, imediat dupa incheierea corvoadei cu Albania, a doua repriza a meciului Frantei cu Belarusul si, sincer sa fiu, in afara de atmosfera din tribune si culoarea echipamentelor (si a unor jucatori francezi) mi s-a parut ca ma uit la acelasi meci. Se juca dezlinat, fara nici un fel de disciplina tactica, lent, previzibil, fara sclipiri individuale - intr-un cuvint, plictisitor. Ca sa mai faca misto de "chinul" jucatorilor obligati la prezenta sub drapel, UEFA ne-a mai bagat pe git si celebra Jabulani, care vad ca nu a fost trimisa la rebuturi dupa dezastruoasa aparitie la Cupa Mondiala si care le sare fotbalistilor din picior ca mingea "de 18" de pe vremuri. 


Nu vreau sa mai bat apa in piua pe ideea ca nu mai exista echipe mici, dar nici mari (am dezvoltat-o intr-un articol mai vechi, scris inainte de sferturile de finala ale Cupei Mondiale).  Ei bine, daca la Mondiale se juca prost, pai in preliminariile pentru Europene se joaca infiorator. Scenariul unui meci e simplu: daca nu poti avea o echipa disciplinata din punct de vedere tactic (ceea ce e de inteles, in conditiile in care echipele se aduna de pe drumuri cu citeva zile inainte de marile meciuri internationale), atunci freci mingea cit poti pina apare, eventual, vreo sclipire individuala a vreunui "star", sau vreo gafa grosolana a apararii adverse (la vreun corner sau lovitura libera). Sclipirile sunt insa din ce in ce mai rare - marile vedete dau impresia clara ca patriotismul e o corvoada, si nu vad de ce ar putea fi acuzati de tradare intr-o Europa care tinde sa devina o mare si fericita familie fara individualitati nationale (There is no "I" in Europe, hehe). 


Intr-o astfel de Europa, nationalele popoarelor genetic "patrioate", gen sirbi (aici intra si bosnieci, croati, muntenegreni, etc.), turci, greci (cam tot aia e), chiar scandinavi, au din start un atu in fata celorlalte (mai ales ale celor pline de naturalizati); din pacate, ca sa revin la mioritele noastre, noi nu apartinem acestui grup, rar vedem jucatori romani care sa-si dea sufletul pentru drapelul tricolor; mai curind prefera sa "cada de pe un cal frumos" decit sa "ia taurul de coarne" (mai ales daca risca sa se trezeasca cu vreun corn in cur). 


Sa recapitulam: vedete nu prea mai avem ca sa poata inventa vreo faza plictisiti de labareala din teren, patrioti nu prea suntem ca sa murim cu ei de git, tactica nu avem - se pare ca imi gasesc singur contra-argumente la parerile mele optimiste. Nu e chiar asa. Diferenta la ora actuala intre cam toate echipele nationale din europa este atit de mica, incit orice se poate intimpla. Un mic detaliu poate rasturna ierarhii care pareau batute in cuie. Un egal precum cel al Albaniei, care, sa fim seriosi, merita sa plece cu maxim un sut in fund de la Chiatra Neamt, sau o victorie gen Belarus (care nici ei nu au jucat mai nimic) poate veni oricind, asa ca nu vad de ce nu am putea si noi sa batem pe oricine, chiar si in halul in care ne prezentam. 


Optimismul meu are insa citeva rezerve, legate de baza de selectie extrem de redusa, si chiar si de persoana antrenorului, care nu pare a fi cel care sa le ridice moralul amaritilor (si la propriu si la figurat) jucatori romani. Piturca, desi nu mi-a placut niciodata, avea talentul sa ii faca sa joace mai cu vina, si mai organizat. Razvanel, din pacate, nu pare sa se poata impune; in plus a cam zapacit selectia, incercind cu totul alti jucatori la amicale fata de ce foloseste acum. In conditiile in care orice minut de antrenament la nationala poate imbunatati relatiile de joc, echipa trebuie pastrata, pe cit posibil, cam aceeasi, iar noi nu cred ca am avea mari probleme sa avem o echipa de baza, din cauza ca nu prea avem de unde alege. Revin la ideea mea mai veche - aducerea unui antrenor strain mai batrin si mai rau; se stie ca romanii au un respect deosebit pentru straini, asa ca sunt convins ca l-ar asculta fara rezerve. 


Oricum, n-o mai lungesc inutil, ca ma prinde ora meciului. Ideea e ca inca avem sanse destule, si, cel mai important lucru e sa credem ca se poate, desi asta pare a fi cel mai greu pentru noi.

1 comment:

  1. strain sa fie, dar nu de oriunde; nu din bulgaria sau din republica moldova; preferabil dintr-o tara blonda, gen SUA sau Germania sau una dintre tarile scandinave; macar un batran cocalar italian daca din aia nu se pot aduce, ca macar ar castiga respectul jucatorilor

    ReplyDelete