Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Sep 20, 2010

La circ nu sunt surprize

Cristian Vimer, Brooklyn, 20 septembrie 2010  


Am avut (ne)sansa sa urmaresc meciul de final al etapei a opta a Ligii 1 Bergenbier, sau cum i-o mai zice dintre Steaua (echipa care daca castiga ajungea pe locul 1) si Astra Ploiesti, care purta cu rusine in buzunarul de la spate lanterna rosie. Meci de pus casa, masina, nevasta si amanta pe Steaua, nu-i asa? Se pare ca in liga noastra domestica lucrurile stau un pic mai altfel. Diferenta (pe hartie) de valoare intre cele doua echipe a parut sa se vada la inceputul meciului cand Steaua i-a luat destul de tare pe baietii de la Astra, un pic timorati de galagia din tribunele stadionului Ghencea. 


Dupa ce a venit, destul de firesc, primul gol prin minutul 17, Steaua parea sa fie in plan, si toti eram gata sa mai plusam si soacra pentru o victorie clara a vitejilor lui Ilie. Problema e ca jucatorii si antrenorul Stelei stiau ca la noi in campionat nu prea exista victorii clare, asa ca au continuat sa joace prost, parca pentru a le da de inteles republicanilor ploiesteni Miranda, Takayuki si Fatai ca sunt si ei oameni,  ca tot doua picioare au ca si omologii lor Banel, Bicfalvi si Brandan, care nici ei nu prea stiu sa le foloseasca pentru a controla mingea. Din momentul in care elevii lui Tibi, colegul alergator de nationala al lui Ilie, s-au prins care e smecheria, meciul s-a echilibrat, fara sa devina mai bun, bineinteles. Nu mai intru in detalii pentru ca nu prea sunt, doar mentionez ca s-a terminat cu un rezultat echitabil de egalitate dupa un gol din lovitura libera executata magistral la vinclu (a se citi pe la semi-inaltime) de tanarul Matel, cu tot efortul bravului (a se citi lentului) portar Tatarusanu. 


Demisia lui Ilie ma lasa rece - tot ar fi plecat sau ar fi fost dat afara mai devreme sau mai tarziu, Gigi tot si-ar fi dat el cu parerea care pe unde trebuie sa joace, aia de la televizor sau de prin ziare ar fi lansat un nou scandal sunand pe unul sau pe altul, ala de la liga s-ar mai fi umflat in pene ca avem cel mai tare campionat, etc, etc. Problema este alta (si am mai scris-o si ieri - scuze ca ma repet): in momentul in care echipele asa zis de top (daca mai aud termenul "granzii" fac bube) au probleme sa castige acasa cu cele teoretic slabe este foarte clar ca valoarea absoluta a competitiei este foarte scazuta. 


Echipele cu nume si bani nu joaca un fotbal cu nimic mai bun decat restul colegelor de suferinta. Rezultatul: meciuri stranse, imprevizibile, dar un fotbal lent, impiedicat si urat. Lipsa de valoare se vede clar in momentul in care o echipa trebuie sa atace, obligata de statutul de favorita; este mult mai greu sa dai goluri, mai ales din actiune. Singura speranta ramane la fazele fixa (sunt curios sa vad o statistica a golurilor date din faze fixe, cred ca cel putin 75% se dau asa). Imi vine in minte comparatia cu tenisul la nivelul meu amator - sa servesti e mult mai greu decat sa primesti (mai ales daca primul serviciu nu intra, esti mancat). 


Diferenta intre competitoarele din Liga 1 este atat de mica incat orice detaliu conteaza - orice echipa care primeste o mana de ajutor de la un arbitru, sau care are un antrenor mai destept si o organizare ceva mai buna poate oricand sa castige campionatul. Mirajul banilor de la Champions League, poate impulsiona vreun patron istet sa dea un "tun" pe termen scurt (vezi Urziceni), sa scoata ceva bani si apoi sa vanda aceiasi jucatori lipsiti de valoare, dar resuscitati (temporar) de un antrenor ceva mai priceput altor patroni mai papagali. 


Problema n-ar fi ca echipele sunt egale, ci ca nu exista suficienta cantitate de valoare fotbalistica totala in Liga 1 (in aceasta oala absoluta intra jucatori romani sau straini, antrenori, conducatori, arbitri, masori, soferi, etc) pentru a fi impartita in mod relativ egal intre toate echipele. Am ajuns, din pacate, la concluzia ca aceste campionate egale si pline de "surprize", desi palpitante, fac rau fotbalului romanesc in general. Poate ca ar fi mai bine sa avem maxim doua, hai trei echipe bunicele si restul de umplutura (ceva gen Scotia, Olanda, Ucraina, etc), altfel va fi din ce in ce mai greu sa facem fata in lume. 


Impresia care ramane dupa un meci ca Steaua-Astra sau CFR-FCM Tg. Mures, de exemplu, este ca Liga 1 este ca un fel de spectacol de circ ambulant de pe la tara, perfect modelat dupa chipul si asemanarea patronilor - zgomotos, viu colorat, cateodata amuzant (dar cu clovnerii grosiere), dar de prost gust si de un nivel scazut. Te duci, dai doi lei, iti iei o punga de seminte, te distrezi pe moment, te mahalagesti cu vecinul care-ti scuipa coju pe ceafa, dar cind galagia se termina si luminile se sting, ramai doar cu amintirea unui spectacol prost de circ rural. 

1 comment: