Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Sep 13, 2010

Nadal - El Campeon

Cristian Vimer, Brooklyn, 13 septembrie 2010


Sa ai in palmares la 24 de ani toate cele 4 turnee de Grand Slam nu e o performanta de lepadat. In aceasta seara ploioasa, pe arena Arthur Ashe din Flushing, Queens, Rafael Nadal a reusit sa devina al saptelea jucator de tenis din istorie care cistiga toate cele patru turnee  - completand asa numitul "Career Grand Slam" (Nadal are 9 victorii in total - 5 la Roland Garros, 2 la Wimbledon, una la Australian Open, una la US Open). Mai ramine de mentionat ca a cistigat 3 din cele 4 turnee de Grand Slam in 2010 (in afara de Australian Open), asa ca daca reuseste o victorie la Melbourne in ianuarie, va reusi un "Non-Calendar Year Grand Slam". Si, daca o tine tot asa, are toate sansele sa devina al treilea detinator al unui adevarat "Grand Slam" (alaturi de Don Budge in 1938 si de marele Rod Laver in 1962 si 1969).

Sincer, nu imi place Nadal - nu imi place stilul lui incrincenat, nu imi place conditia lui fizica incredibila care il face sa ajunga la orice minge, nu imi place ca loveste cu o putere ireala si atinge liniile terenului cu o constanta plictisitoare, nu imi place pentru ca e idolul femeilor, nu imi place pentru ca pare un fel de avatar imbunatatit pe calculator (un "spartan" cu muschi adaugati prin CGI, care se misca precum aia din Matrix). Nu imi place pentru ca e enervant de bun.

Dupa semifinala de sambata in care am devenit admiratorul lui Nole Djokovic, asteptam cu  speranta finala de azi, mai ales ca amanarea cu o zi a finalei (pentru al treilea an consecutiv vremea este potrivnica tenisului in NY!) i-a oferit o mina de ajutor sarbului, extenuat dupa meciul maraton cu Federer. Meciul nu a inceput bine pentru Novak, care a pierdut primul set cu 6-4, dar o noua intrerupere datorata ploii la 4-4 in setul 2 a parut ca il ajuta tot pe sarb, care la revenirea in teren a taxat scurt momentul de neatentie al lui Nadal si a castigat setul al doilea (singurul pierdut de spaniol in tot turneul - in meciurile anterioare cedase numai 3 game-uri pe serviciul propriu!). La inceputul setului trei imi frecam mainile multumit pentru ca se parea ca Nole castigase avantajul moral, insa Rafa revine spectaculos, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat si joaca din ce in ce mai bine, cistigand imediat un break in setul 3, si impunindu-se clar cu 6-4, 6-2 in ultimele doua seturi.

Djokovic nu a jucat rau deloc in meciul de azi, a incercat sa atace, a lovit cu dreapta lui ucigatoare, dar in fata lui se afla nu un robot ci un om imbunatatit printr-un procedeu necunoscut care parea ca poate returna absolut orice minge (ce diferenta fata de lipsa de reactie a lui Federer din semifinala de sambata), si, mai mult, sa i le intoarca din ce in ce mai nervosului sarb numai in colturile terenului. Meciul a fost foarte bun - am asistat la schimburi de 15-20 de mingi lovite cu o viteza si precizie incredibile, ambii jucatori au reusit multe mingi cistigatoare (49 Nadal si 45 Djokovic), dar diferenta s-a facut la greselile nefortate (31 la 47!). S-a vazut clar ca Novak incerca absolut orice putea dar, lovindu-se de zidul lui Nadal, devenea din ce in ce mai nervos si mai descurajat, ajungind sa greseasca lovituri simple, si sa se certe cu soarta care punea cu mana mingile spaniolului pe linie si cu arbitrii (desi avea la indemina arma challenge-ului - stia si el ca nu are dreptate, dar nu stia ce sa mai faca).

Daca Nadal mi-a fost mereu antipatic, in schimb, mi-a placut dintotdeauna Federer - elegant, simpatic, calm - cu reverul lui incredibil cu o mana care ne-a reintrodus frumusetea tenisului, saturat de stilul barbar al reverului de baseball cu doua maini. Dupa semifinala superba de sambata, nemultumit de placiditatea lui Federer si sedus de puterea de lupta a vecinului nostru balcanic am devenit un admirator al lui Nole (dar inca mai sper ca Federer sa mai gaseasca un pic de motivatie - tenisul are nevoie de el). Dupa finala de astazi, nu as merge atit de departe incit sa ma inscriu in fan-clubul lui, dar cred ca a venit momentul sa scriu negru pe alb (sau gri) ca Rafa este enervant de bun. Cel mai bun.

1 comment:

  1. Anonymous14/9/10 09:19

    Super articolul. Si pe mine m-a iritat din totdeauna Nadal, dar n-am stiut exact de ce. Acum stiu. Oricum felicitari.

    ReplyDelete