Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Sep 2, 2010

Naţionala - ruda noastră saracă

Cristian Vimer, Brooklyn, 2 septembrie 2010  


Dupa aproape 11 luni de la ultimul meci oficial, acel 0-5 fara comentarii de la Belgrad, iata-ne in fata unui nou inceput - preliminariile Euro 2012. Efervescenta care se producea la inceputul fiecarei campanii s-a stins treptat, iar primul meci al Romaniei, impotriva Albaniei va avea loc, ignorat de presa si de public, la Piatra Neamt, miine seara. Se pare ca nimeni nu prea mai da atentie echipei nationale, devenita un fel de ruda saraca si plictisitoare care trebuie invitata la nunta, dar este pusa undeva intr-un colt, la masa copiilor. Presa trateaza aceasta ruda cu sacoul tocit la coate cu lehamite, si cu minim de efort, ca pe o corvoada care trebuie efectuata, dar un pic in scarba, ca nu cumva sa fie considerata prietena cu un asemenea personaj.



E un pic precum linistea dinaintea furtunii - parca toti asteapta sa vada ce facem cu Albania si Belarus ca sa stie in ce directie sa o apuce. E simplu - daca baietii se comporta bine si castiga, ii umflam cu pompa, ne batem cu pumnii in piept, le atragem atentia parinteste ca altfel va fi cu Franta si Bosnia, etc, etc. Daca pierdem, avem liber la scandaluri (mai vechi sau mai noi - aprinse pe loc prin declaratii smulse de la unul sau altul si rastalmacite prin ziare), la cereri de demisie, la articole minioase, caterincoase sau scirbite, ii putem aduce din nou in prim plan pe patroni si impresari care sa isi dea cu presupusul despre antrenor, selectie, valoare si cite si mai cite. 


In concluzie, presa nu are cum sa piarda. Singurii care avem de pierdut suntem noi, cei care inca mai suferim alaturi de nationala (desi si noi ne vom dezice de ea in curand daca va continua traseul descendent), si, poate cel mai mult, jucatorii romani de fotbal, care, sunt convins, isi dau seama ca nu au valoare, si ca, in plus, spectatorii sunt convinsi ca nu mai pun nici suflet pentru echipa nationala. Si ei se comporta modest, stau cu capul in pamint, fara declaratii razboinice, se antreneaza in tacere pe terenurile lui Pinalti si sunt parca multumiti sa nu fie bagati in seama de nimeni. 


S-ar putea, totusi, ca toata aceasta lehamite sa le dea un sut in partea dorsala si sa ii faca sa puna osul la munca (chiar si in conditiile lipsei de valoare), pentru ca, se stie, nimic nu ne motiveaza mai mult pe noi romanii ca dorinta de a le da peste nas "dusmanilor" si sa le aratam ce putem noi de fapt. Hai Romania!

No comments:

Post a Comment