Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Sep 11, 2010

Noleee!

Cristian Vimer, Brooklyn, 11 septembrie 2010


Ce semifinala am vazut azi la US Open! Un astfel de meci te face sa iti reconsideri prioritatile - de ce sa pierzi vremea urmarind plictisit, blazat si ironic Urziceni - Steaua (sau chiar Udinese - Inter), cind poti sa traiesti cu sufletul la gura schimburile de mingi incredibile inventate de "Nole" Djokovic si Roger Federer? Recunosc, initial, m-am uitat la televizor mai mult cu coada ochiului (ocupat cu infieratul arbitrului Avram la meciul Sportul-Branesti) mai ales dupa ce prima semifinala, dintre Nadal si Youzhny, a fost un meci fara istoric si destul de plictisitor. Parca pe nesimtite, meciul a inceput sa ma prinda, pentru ca, pe final sa ajung sa sar in sus la aproape fiecare punct.

Primul set a fost cistigat cu un break pe final de Federer (7-5), care apoi l-a cedat (prea) lejer pe al doilea cu 6-1. Dupa un nou 7-5, se parea ca Federer e in control si ca ne indreptam spre mult asteptata finala cu Nadal. Djokovic nu se lasa si il executa pe Federer cu 6-2 in setul 4; din nou mi s-a parut ca Federer are o atitudine superioara, preferand sa nu lupte pentru fiecare minge, si cedand mult prea usor setul, fara ca, insa, sa lase impresia ca pierde controlul asupra meciului. Djokovic parea un adversar enervant si dificil, dar care va ceda, in cele din urma, in fata elegantului si calmului Roger.


Iata-ne si in setul decisiv, totul merge cap la cap pina la 5-4 pentru Federer, si 40-15 pe serviciul lui Djokovic. Two match points! Spectatorii erau in picioare, fericiti, sustinandu-l in marea lor majoritate pe elvetian, mai ales din dorinta de a vedea un nou duel al titanilor cu Nadal (recunosc cinstit ca, initial m-am numarat si eu printre ei). Nole era in corzi, schiopatand dupa ce calcase prost cu citeva minute inainte, obosit dupa trei ore si jumatate in care, in stilul lui caracteristic, a alergat dupa fiecare minge, chiar si dupa cele imposibil de ajuns (pe care, in schimb, semetul Federer le trata cu indiferenta refuzand eforturi aparent inutile). Acesta a fost momentul in care in mintea sarbului s-a nascut un gand clar: refuzul categoric de a pierde acest meci. Parintii lui, care purtau cu mandrie in tribune tricourile imprimate cu chipul fiului lor pe piept, nu s-au indoit nici o clipa de el: mama si-a dus din nou, pentru a cita oara, la buze cruciulita de aur purtata la gat, iar tatal a strins din pumni si a strigat din fundul plamanilor la fiecare minge cistigatoare.


Federer, speriat parca de incrancenata determinare pe care o putea citi in privirea adversarului a inceput sa joace defensiv, nu a mai cautat liniile terenului, nu a atacat pe al doilea serviciu al lui Djokovic, asteptind numai inevitabila greseala care sa-l duca in finala. Ei bine, aceasta greseala nu s-a mai produs; desi nu a fost ajutat deloc de primul serviciu, Nole a atacat la fiecare minge, a gasit unghiuri ireale cu extraordinara sa lovitura de dreapta si a parut ca poate returna orice rever elegant al lui Roger (forehand-ul in schimb l-a cam tradat pe elvetian, care a facut foarte multe greseli nefortate pe aceasta lovitura). Djokovic a salvat cele doua mingi de meci si, mai apoi game-ul, in ciuda opozitiei lui Federer, care a incercat sa se agate in continuare, simtind ca aceasta fusese sansa lui. De aici nimic nu a mai stat in calea lui Nole, care parca i-a transmis elvetianului mesajul clar si raspicat ca astazi nu are cum sa cistige, orice ar incerca. Restul s-a consumat firesc: 7-5 si Nole e din nou in finala!


Dupa meci, modest si cu o privire de om trezit pe neasteptate dintr-un vis intens, Novak a declarat:"Acum zece minute eram numai la un punct de a pierde meciul.", si, cu umor, despre cele doua mingi de meci salvate: "Am inchis ochii si am lovit cit de tare am putut. Daca ieseau afara, ar fi fost numai o alta infrangere in fata lui Federer la US Open..." Astazi n-a fost sa fie asa, Nole nu a fost de acord.

No comments:

Post a Comment