Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Sep 18, 2010

Pariul lui Mourinho

Cristian Vimer, Brooklyn, 18 septembrie 2010  


Multi au fost circumspecti la sosirea lui Mourinho la Madrid; The Special One este considerat de majoritatea specialistilor un tehnician defensiv, perfect pentru stilul tacticizat din Serie A dar destul de nepotrivit pentru galacticul Real - un club care trebuie nu numai sa castige trofee, dar trebuie sa le castige jucand spectaculos si ofensiv. Nu multi dintre cei care isi cheltuie banii pe tricouri si chiloti cu CR7 apreciaza la adevarata valoare un 0-0 perfect din punct de vedere tactic, lor trebuie sa li se ofere goluri din foarfeca - exista destule echipamente cu Messi, Villa sau Rooney de vanzare prin magazinele asiatice, iar tiki-taka e jucata si de copii pe maidane.

Parerea mea este ca, pentru Mourinho, preluarea Realului (bineinteles, pe linga onoarea de a antrena unul din cele mai mari cluburi din lume) reprezinta un pariu cu spectatorii, cu specialistii, si, poate mai mult decit orice altceva, cu el insusi. Dupa multe trofee cucerite cu Porto, Chelsea sau Inter, la 47 de ani The Special One nu putea sa stea linistit, el avea nevoie de o noua provocare. Jose doreste sa ne arate tuturor ca se poate transforma intr-un antrenor ofensiv, adept al spectacolului, dar care poate castiga trofeele pentru care l-au angajat afaceristii de la Real, disperati sa revina in prim-planul Spaniei si al Europei fotbalistice.


Sa ne amintim ca Mourinho este antrenorul care a dus motto-ul "scopul scuza mijloacele" la perfectiune in fotbal. Meciul retur din semifinala Inter - Barca a fost apogeul acestei viziuni a jocului; o demonstratie de tactica dusa la perfectiune, o lectie despre cum se poate controla un meci fara a avea mingea. Statisticile partidei disputate pe 28 aprilie 2010 ne dezvaluie niste cifre incredibile - desi au avut o uluitoare posesie de 80% (!!!), catalanii au reusit numai 4 suturi pe poarta, nici o ocazie clara, si au reusit sa inscrie numai in minutul 84 prin atacantul de ocazie Pique dintr-un ofsaid nesemnalizat de tusier;  mai mult, spaniolii au faultat de 20 de ori, fata de numai 15 faulturi ale oamenilor lui Mourinho. Sa nu uitam ca Interul a evoluat in 10 oameni din minutul 28, dupa un cartonas rosu acordat cu nepermisa usurinta la un asemenea nivel lui Thiago Motta (mai trecem la statistici un meci in care Barca a fost ajutata, ca de obicei, de arbitri - va mai amintiti strigatul disperat "It's a fucking disgrace!" al lui Drogba la finalul meciului in care grasutul Ovrebro nu acordase 3 penaltiuri pentru Chelsea? Paranteza la paranteza - ca sa fim corecti si Inter a inscris un gol in tur dintr-un offside nesemnalizat). Eliminarea lui Motta i-a convenit insa de minune lui Mourinho, care avea acum scuza sa se apere cu nesimtire - ceea ce a facut absolut perfect. Dupa meci, a avut chiar tupeul sa declare ca nu a vrut ca echipa lui sa aiba posesia, pentru ca astfel si-ar fi pierdut pozitionarea defensiva si ar fi creat culoare pentru rapizii si tehnicii jucatori ai Barcelonei.


Desi meciul se intimpla cu numai 6 luni in urma, par sa fi trecut cativa ani de atunci. Fotbalul are calitatea (sau defectul) de a sterge cu buretele orice performanta, oricit ar fi ea de eroica, si de a incepe un nou sezon cu o tabla complet curata. Declaratia de intentie a noului si imbunatatitului Mourinho s-a vazut clar in meciul de miercuri dintre Real si un Ajax, care nu mai e ce a fost, dar nici nu e chiar din lumea a treia a fotbalului. Comparativ cu semifinala din aprilie, hai sa privim statisticile acestei partide: Real a avut o posesie nu neaparat dominanta de 59%-41%, insa urmatoarea statistica este incredibila: 33 de suturi din care 15 pe poarta, doua goluri si nenumarate ocazii mari (numai Ronaldo, care nu a prins cea mai fericita zi a carierei, a avut 11 suturi spre poarta eroicului Stekelenburg). Din ce s-a putut observa in teren, Mourinho doreste sa creeze la Madrid o echipa atenta in aparare, dar in acelasi timp super-ofensiva, care tine mai mult la calitatea posesiei decat la cantitatea ei (un fel de anti-Barca), o echipa care verticalizeaza la fiecare faza, cu jucatori de mare tehinca si viteza, care pot ameti apararile adverse prin patrunderile frontale si care suteaza la poarta fara sa stea mult pe ganduri, cu atacanti care alearga mult si coboara pentru a ajuta defensiva. Echipa joaca cu un mijloc foarte mobil in care Khedira se misca foarte mult iar Xabi Alonso coboara deseori intre fundasii centrali, ca un fel de libero modern (voi reveni in curand cu un articol despre noul libero din fotbalul actual); acest lucru poate parea defensiv, dar de fapt ajuta pregatirea atacului imediat dupa preluarea posesiei. Iata ce declara portughezul dupa meci: "Nu vreau sa atac cu cinci jucatori si sa ma apar cu cinci, vreau sa ma apar cu zece si sa atac cu sase, avand alti patru pentru suport."


Astazi am urmarit meciul de la San Sebastian, o partida dificila pentru madrileni (asa cum declara si Mourinho inainte de meci), din cauza ambitiei noii promovate, dar si datorita oboselii jucatorilor. Greu de inteles decizia federatiei spaniole de a programa meciul sambata, desi Real jucase miercuri. In fine, madrilenii au castigat cu 2-1, dupa un joc controlat pe alocuri intr-un stil asemanator celui din meciul cu Ajax, si castigat dupa un sut deviat din lovitura libera a lui CR7, care a spart gheata cu primul gol din acest sezon.


Mai sunt multe de pus la punct la Real, se vede ca relatiile de joc nu sunt inca perfecte, iar apararea pare inca nesigura; in plus nu trebuie sa ne entuziasmam dupa un meci-doua bune facute de Real, dar sezonul acesta se anunta unul dintre cele mai interesante din ultimii ani. Sa vedem daca sistemul anti-tiki-taka (un fel de tiki-gol) se va impune intr-un fotbal inca impresionat de o Barcelona, care tocmai i-a umilit cu 5-1 pe grecii de la Panathinaikos si, care, dupa cum declara Mourinho "poate juca cu ochii inchisi" (un compliment neasteptat facut de portughezul de obicei ironic la adresa adversarilor). 


Nu e stilul meu sa ma entuziasmez dupa un meci si jumatate si nici nu vreau sa cant imnuri de lauda antrenorul portughez, dar ii admir aroganta si ego-ul enorm care il imping sa ne (si isi) demonstreze, prin pariuri riscante, ca e cel mai bun. Minutele de final  ale jocului de astazi din Tara Bascilor sunt imaginea declaratiei de dragoste pentru ofensiva a lui Mourinho: desi madrilenii conduceau cu 2-1 si puteau foarte lejer sa frece mingea si sa joace la rezultat, continuau obsedant cu sarjele lui Ronaldo sau Higuain, si, impulsionati de un antrenor care nu isi gasea locul pe banca, incercau sa gaseasca golul la fiecare actiune ofensiva. 


Daca imi permiteti sa extrapolez, pastrand proportiile, ego-ul, si nu dorinta de a ajuta omenirea este focul care ne impinge sa fim cei mai buni in ceea ce facem, aroganta unor oameni care se credeau cei mai destepti a stat la baza multor inventii care ne-au facut viata mai usoara, sau a unor obiecte de arta nemuritoare; nu vad de ce nu s-ar aplica acest lucru si in sportul la nivel inalt, un razboi simulat al celor mai mari gladiatori. Colosseum-ul pe bancile caruia se consuma The Special One este cel mai vizibil din lume, iar pariul lui cu restul lumii are o miza foarte mare: il poate transforma intr-o legenda, sau ii poate submina tot ce a facut pana acum. Nu stiu inca daca mi-as pune banii pe el, dar acest an se anunta foarte interesant pentru noi, cei insetati de razboiul fotbalului...

1 comment:

  1. Bun articol. Cred ca la Real se va da o batalie intre....stiluri. Mourinho si-a impus "stilul" la Chelsea - echipa pe care a construit-o din temelii. Ne aducem aminte de multele 1-0 pentru Chelsea, adesea din goluri nascute din suturile deviate ale lui Lampard. Pana la preluarea Interului, aceasta era o echipa rupta din peisajul Serie A, ofensiva, cu un joc placut ochiului, alaturi de Roma fiind echipele ce nu impartaseau stilul italian. Inter a castigat campionatul trecut cu aproximativ doua goluri marcate pe meci si unul primit, medie pe care se pare ca Mou tinde sa o imprime si la Real. Vor fi oare platitorii de bilete de pe Bernabeu si telespectatorii spanioli, obisnuiti cu spectacolul multumiti? Cumparatorii de chiloti CR7, cu siguranta nu. Iar Realul nu poate trai fara ei.
    Mourinho a demonstrat in returul semifinalei de CL cu Barca ca stie sa se apere. Acum are un sezon intreg la dispozitie ca sa demonstreze ca stie sa atace

    ReplyDelete