Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Oct 16, 2010

De la viteziştii de ieri la frânarii de azi

Cristian Vimer, Brooklyn, 16 octombrie 2010

A trecut si meciul cu Franta, l-am pierdut, si, din pacate, jocul prestat de nefericitii tricolori - ai nostri, nu ai lor - nu a contrazis cu nimic cele scrise de mine inaintea partidei. Nu stiu ce sa zic, incep sa cred ca jucatorii romani chiar nu citesc Jurnalul de Fotbal - fapt de-a dreptul inadmisibil la acest nivel. Articolele noastre, chiar si, sau mai ales cele cu cocalari, ar trebui sa fie citite de Juce Jr cu voce tare in vestiar inaintea meciurilor in vederea mobilizarii corespunzatoare a mioritelor autohtone iesite la pascut pe diverse gazoane din Europa sau de pe sub Chietrishica. Asta e situatia, ce sa-i faci - bravii nostri baieti s-au prezentat si la meciul cu francezii la fel de lipsiti de vlaga, de viteza, si, hai sa nu ne mai mintim ca suntem brazilienii Europei, de tehnica elementara. 


Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca joaca la fel de mohorati si blazati, ca un taran la o corvoada comandata de boierul local sau, mai tarziu, de guvernul comunist. Acum nu mai sunt corvoade, asa ca taranii romani nu mai sunt deranjati de nimeni cu prasitul sau alte activitatii daunatoare bauturii. Macar pe vremea ceapeului erau mai motivati, mergeau la corvoada ca sa aiba ce fura mai la toamna. Cu scuzele de rigoare pentru ca am inceput sa bat campii cu toata discutia asta despre agricultura, revin la ideea de baza - evidenta lipsa de viteza si de tehnica in regim de viteza a jucatorilor romani. 

Toata lumea stie ca stelistii castigatori ai Cupei Campionilor in 86 erau supranumiti "vitezistii", dar numai cei cam de la varsta mea in sus isi amintesc ca porecla nu era doar o figura de stil a vreunui ziarist sportiv cu veleitati poetice, ci era chiar bazat pe adevar. Pare greu de crezut cand ne uitam la gloabele obosite de acum ca fotbalistii lui Ienei jucau cel mai modern fotbal din acea perioada, cu un ritm net superior rivalelor, cu devieri din prima, un-doi-uri de efect si contraatacuri zdrobitoare. Dezvoltarea fotbalului romanesc a fost poate una din ultimele creatii ale comunismului in Romania - am avut intr-adevar o perioada in care am dominat cu adevarat Europa. Mai mult decat atat, s-a pus la punct un sistem de selectare si pregatire a valorilor care a mai functionat din inertie inca vreo 10 ani, facilitand performantele bunicele din anii 90. Cine stie, poate am fi ajuns cei mai buni din lume daca nu se prabusea comunismul. O precizare - nu sunt un nostalgic al comunismului si nici un suporter al Stelei sau al lui Dinamo - nu am uitat cum se formau echipele si cum se castigau titlurile pe vremea aceea, dar incerc sa imi pun ochelari de cal si sa ma refer exclusiv la performantele exceptionale pe plan international.   

Din pacate pentru noi, si din fericire pentru spectatori, fotbalul la nivel inalt s-a schimbat mult de pe vremea lui Miti Majearu si a lui Bumbescu Colonelu' - a crescut mult in viteza si in forta, s-a profesionalizat, a devenit o intrecere intre masinarii bine unse, alcatuite din  atleti desavarsiti. In aceasta categorie intra si jucatori precum Messi, Xavi sau Iniesta, care, fara sa fie forte ale naturii, pot sustine un ritm deosebit pe toata durata unei partide. Fotbalistii moderni sunt descoperiti si "modelati" de la varste extrem de fragede, prin alimentatie si pregatire speciala pentru dezvoltarea unor corpuri perfecte pentru acest sport - in curand se va ajunge, cu implicarea din ce in ce mai mare a stiintei, la un fel de jucatori bionici, perfect adaptati pentru jocul de fotbal.

Ei bine, spre deosebire de fotbalul de top (nivel la care inca ne incapatanam sa credem ca ne mai situam, in pofida oricarei evidente), miuta autohtona s-a indreptat in directia opusa - daca in comunism, prin avant muncitoresc si frica, jucatorii erau pregatiti inca de mici la un nivel cat de cat apropiat cu cel din vest, acum tot sistemul de copii si juniori este intr-o paragina totala. Amatorismul celor care au pus mana pe cluburi a dus la punerea in pericol, practic, a viitorului fotbalului romanesc. In plus, dupa cum remarca si colegul Vidrascu, pe masura ce nivelul de trai a crescut (orice ar spune carcotasii locali), lumea a devenit din ce in ce mai putin interesata de fotbal sau de sport in general. Copiii prefera sa stea pe chat sau sa mearga la mall in loc sa bata mingea prin praf. Dar tentatiile nu sunt aceleasi si in tarile mai dezvoltate? Parerea mea este ca, poate si din aceasta cauza, fotbalul s-a transformat dintr-o activitate de timp liber intr-un fel de scoala; antrenorii de la centrele de juniori au devenit si mama si tata pentru viitorii fotbalisti, totul este controlat pentru a facilita dezvoltarea copiilor in masinarii de dat cu piciorul in minge (in regim de viteza, bineinteles), nimic nu e lasat la voia intamplarii. 


Prin iunie, a aparut in New York Times un reportaj extrem de interesant intitulat "How a Soccer Star is Made", despre scoala de fotbal a clubului Ajax Amsterdam (pe care sper ca voi avea timp sa-l traduc, macar partial, merita). Ce diferenta intre profesionismul unui astfel de club si dezinteresul total al patronilor de pe la noi care desfiinteaza sectiile de juniori, sau, in cel mai bun caz, le lasa la cheremul celor mai incompetente rude sarace in cautarea unui post caldut. In asemenea conditii ii inteleg perfect pe copiii romani, care prefera sa joace FIFA 11 decat sa fie molestati fizic si psihic de vreun nea cu basca, betiv si atoatecunoscator, ca orice roman, si adept al scolii care promoveaza bataia rupta din rai. 


Se pare ca trebuie sa inchei aici, inainte de a va plictisi cu o inca o epopee negativista despre cat de nasoala e situatia de pe la noi, dar nu si inainte de a va promite ca voi reveni si cu partea a doua, optimista, in care voi incerca sa explic, judecand pe cat posibil logic si la rece, cum de s-a ajuns in aceasta situatie si cum cred eu ca se va si iesi din ea intr-un viitor nu foarte indepartat. 

4 comments:

  1. la noi pe langa conditii(la centrele de juniori)care sunt deficitare, lipseste si profesionalismul antrenorilor...multi sunt pusi pe pile, ca ajucat la club nu stiu cand, fara a avea o pregatire corespunzatoare.
    exemplul 1: am participat la un stagiu in spania cu juniori romani. acolo, pe n-spe terenuri copii de 7-8 ani, intr-o seara, antrenau dueluri unu-contra-unu. un fost imens fotbalist roman, care ne insotea, a exclamat: cum naiba fac astia la varsta asta asa ceva, cand la noi doar de la 13-14 ani incep exercitiile astea specifice?
    la noi jucatorul de 15 ani e varza, stie doar cat il duce talentul si improvizeaza, de aceea la 20 ani se pierde-pe cnad strainul este antrenat de mic si la 20 ani cand joaca cu seniorii e complet pregatit tactic si tehnic.
    mai am exemple.

    ReplyDelete
  2. A ajuns de notorietate publica razboiul celor doua gasti pentru sefia fotbalului romanesc, mai precis pentru impartirea cascavalului, ca de fapt despre asta e vorba.
    Atat gasca de la "putere" (Sandu, Dragomir, Lupescu, Lucescu), cat si cea din "opozitie" (Becali, Becali, Becali) nu sunt interesate nici cat negru sub unghie de binele fotbalului romanesc sau de organizarea unor centre de copii si juniori, care sa asigure ceva sperante pentru viitor. Astea sunt pentru indivizii astia niste bazaconii, niste "abureli" bune doar pentru pacalirea "prostilor" care asista la fenomen si care, nu-i asa, platesc bilete la meci si abonamente la televiziuni.
    In prezent la marea majoritate a echipelor de copii si juniori selectia se face numai pe spaga, asa dupa cum declara parintii copiilor trimisi acolo pentru a invata fotbal. Cine nu da, nu joaca. Nu sunt putine cazurile cand parintii exasperati de aceste practici au rabufnit in presa sau pe la televiziuni, deci faptul nu mai trebuie demonstrat.
    Este de asemenea adevarat ca au aparut si cateva Centre de copii si juniori ultramoderne si unde se pare ca se face treaba foarte buna. Este vorba de exemplu de cele infiintate si conduse de Gica Popescu si Gica Hagi si de echipele de copii si juniori de la Cluj. Aici se pare ca lucrurile merg foarte bine si selectia nu se face decat dupa valoare, iar rezultatele sunt deja destul de publice.
    Ramane insa de vazut daca razboiul celor doua gasti nu va "strivi" aceste oaze de normalitate, care multiplicate corespunzator ar putea oferi destule solutii echipelor reprezentative si implicit, noului antrenor al primei reprezentative, pentru ca imberbul Cracanel, prin ceea ce a aratat pana acum, nu prea are de ce sa mai ramana si va trebui sa ne lase in curand...

    ReplyDelete
  3. Catalin Sfat18/10/10 12:56

    Nu vreau sa supar pe nimeni, dar in prezent pe la echipele de copii si juniori se cam regasesc multi dintre componentii generatiei de care pomeneste Cristian Vimer mai sus... Repet, nu vreau sa supar pe cineva dar tare mi-e teama ca multe din practicile amintite im postul precedent sunt intretinute chiar de oameni despre care aveam alta parere... Daca ma insel, si tare mi-as dori acest lucru, va rog sa ma contraziceti.

    ReplyDelete
  4. @ Catalin: asta se poate afla destul de usor. Ar trebui sa investigam.

    ReplyDelete