Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Oct 5, 2010

Fotbalul a dispărut de pe străzi

Cristian Vidrascu, Bucuresti, 6 octombrie 2010


In primul rand, imi fac mea culpa publica aici pe site. Ajuns de ceva vreme in tara, in postura de corespondent al redactiei, m-am lasat pe tanjala. In loc sa merg la antrenamentele Victoriei Branesti, in loc sa-i alerg si sa incerc sa-i impac pe Caro cu Porumboiu, in loc sa iau masa cu o galerie de ultrasi din capitala, am ales sa trec pe la rude, pe la prieteni, sa mananc nenumarate ciorbe si sa-mi ascund prin bagaje nenumarate sticle de tuica si bucati de slanina. Deci imi cer iertare cititorilor fideli, si celor mai libertini :) , pentru lipsa de continut in ultima vreme. In schimb aplaud eforturile colegilor Vimer si Voicescu, care ne delecteaza cu delicioasele lor articole si cronici.


Revenind la subiect, nici nu prea am avut cu cine sa ma uit la fotbal. Majoritatea cunoscutilor sunt in cel mai fericit caz spectatori pasivi de fotbal: adica,daca intamplator dau peste un meci important (Steaua, Inter sau nationala sa zicem), nu schimba postul. In rest, habar nu au cine conduce Liga 1 Bergenbier (a propos, bravo Dorinele, faci treaba buna la Galati), cand revine Mutu si asa mai departe. Viata la oras precum si la sat este mult prea palpitanta pentru fotbal se pare - cel putin din ceea ce am vazut eu.
Mai grava (iarasi din punctul meu de vedere) este situatia jucatului in sine - nu a vizionarii. Nu se mai joaca fotbal. Nicaieri. Aproape nicaieri adica. Sunt grupuri care se aduna din cand in cand si inchiriaza cate un teren sintetic, civilizat, cu nocturna chiar, si joaca pana la epuizare. Dar atat. Am participat si eu la un astfel de eveniment, pus la cale de un serviabil prieten constantean, nu foarte departe de hotelul Iaki (al lui Hagi) din Mamaia. Am jucat cu niste domni - sa zicem ca de la 30 de ani in sus in mare parte - si chiar mi-a placut. Portile erau de handbal, asa ca am jucat 6 contra 6 pana la 2 goluri, echipa pierzatoare cedand locul celor de pe margine (eram cam 18 jucatori). Daca se termina egal dupa 10 minute, se bateau penalty-uri (cam la misto) pentru a decide invingatorul. Din cauza ca imi pierdusem adidasii, am jucat cu niste ghete imprumutate (multumesc amice!) si nu am excelat (poate si datorita nutritiei solide si mai ales lichide din ultima vreme - vizite nenumarate la rude, la prieteni etc...) Nu am dat gol, am fost intrecut in cateva randuri de tehnicii dar lentii adversari, dar am recuperat cateva mingi utile la mijloc si am interceptat cateva pase periculoase. Orisicum, eram oameni in toata firea, unii - un procentaj ridicat - cu burti, unii cu chelie sau chiar cu inceput de albit. In schimb, niciun copil sau tinar.
Pe vremea mea (de cand imi doream sa fiu suficient de matur sa pot spune asa ceva!) se juca fotbal mereu. Nicidecum organizat, cu taxa pe teren impartita la numarul de jucatori, sau pe terenuri sintetice, si in niciun caz cu nocturna. Poate doar luna plina. Instalatiile pentru batut covoare deveneau porti si parcarile terenuri. Copiii misunau peste tot si sunetul unei mingi batute pe asfalt atragea tot tineretul din preajma. Astazi, tacere. Adica nu tacere, dar alte zgomote. Motoare modificate de masini sau motociclete ambalate, muzica din boxe la maxim, sfarait de gratare in spatele blocului, etc. Tot viata - dar fotbalul lipseste. La sat la fel - inainte, cand vizitam anumite zone rurale, zilnic puteam gasi un fotbal in desfasurare pe vreo pajiste, si mi se facea loc cu bunavointa taraneasca. De data asta, nu am mai avut ocazia sa vad asa ceva.
Poate ca pe vremea mea nu erau multe alte optiuni. In casa era frig, intuneric si urit. La televizor nu era nimic. Singurele de divertisment erau cititul sau jucatul afara. Pe cand copiii de acum se uita la Taraf TV, eu citeam legendele Olimpului sau minunatiile lui Jules Verne. Pe cand copiii de acum se aduna la o cola sa descarce "Dupa blocuri" de pe internet, eu beam apa de la robinet dupa un meci de fotbal dupa blocuri.
Cu riscul sa sun nostalgic la nici 30 de ani, altfel ne-am dezvoltat pe vremea mea, poate in mare parte datorita lipsurilor. Nu ma intelegeti gresit, nu era mai bine pe vremea mea. Era mult mai rau. Cel putin pentru mine si cei ca mine. Fiziologic si poate ca mai important, psihologic. Dar las aceasta discutie pentru alt articol (daca isi va gasi locul pe acest blog vreodata).
In schimb, impresia mea este ca fotbalul, neputand concura cu celelalte tentatii, a disparut de pe strazile copilariei viitoarelor generatii.

6 comments:

  1. Ai perfecta dreptate...Si eu am crescut in aceeasi perioada si poate nu era mai bine ca acum dar nici cu mult mai rau(cel putin asa vad eu situatia). Oricum, in acele timpuri maidanele erau pline de copii care bateau mingea toata ziua, printre care ma numaram si eu. Era o adevarata placere si nu as fi dat-o pe nimic altceva. Niciun joc pe calculator sau vreun film nu se pot compara cu placerea de a juca fotbal in fata sau in spatele blocului, pe maidan sau in curtea scolii. Imi amintesc cum de abia asteptam sa dea prima ninsoare ca in zapada aceea proaspata sa incingem o miuta si sa ne udam pana la piele. Era o senzatie de nedescris...Din pacate copiii din ziua de azi nu stiu ce inseamna aceste lucruri...Pacat, mare pacat...Felicitari pentru articol si pentru munca pe care o depuneti toti 3...Tineti-o tot asa...

    ReplyDelete
  2. Danut Lupu7/10/10 20:24

    Subscriu la cele scrise amice. In curand, daca vei face un sondaj pe strada si intrebi de blondina, la malai, diri-diri, ciocanele si respinsea, vei risca sa se uite lumea patrat la tine.
    Pe langa miutzele clasice, jocurile enumerate mai sus dezvoltau fie sutul, fie pasa din prima, fie jocul de cap etc. Ele m-au ajutat sa inscriu golul de pomina ( adica de povestit nepotilor:) din perioada Dacia Football Club.
    Baga un fir sa ii dam drumul la un meci pe la Gtown.

    ReplyDelete
  3. Danut Lupu9/10/10 14:00

    @Vidra unde vedem meciul azi? Il dau la Summers dar n-am chef sa merg singur printre dusmani...si apoi mai e riscul sa o luam pe carca rau de tot.

    ReplyDelete
  4. Hai frate ca mi se pune nod in gat cand citesc articolul si imi amintesc ce copilarie am avut. M-am reintors in Romania(Sfantul Cluj) dupa 2-3 ani si intr-adevar multe terenuri sintetice, dar populate de oameni de la 30 in sus.Este ceva tineret, dar slabut cred ca nu conteaza nici pt 30% dintre cei care inchiriaza.
    PS:Am ramas cu schele insa din copilarie de la mingile de 18 si 35 de lei: mi-am luat o minge Adidas Uefa Champ. League originala cu vreo 130$ si joc cu ea de cel putin 3 ori pe sapt.....faza ii ca o spal de fiecare data dupa ce ajung acasa :)))Nevasta-mea zice ca am luat-o razna :)
    MUFC4LIFE

    ReplyDelete
  5. @ Anonymous : De ce zici ca ai luat-o razna? Si eu fac la fel :))

    ReplyDelete
  6. Adevar graiti pe aici. Nu se mai joaca fotbal deloc. E o lehamite generala. Or fi de vina si rezultatele proaste, eu personal de cate ori jucam imitam bucuriile lui Lacatus la gol, dar mai e si lenea. Si internetul a devenit un fel de obstacol. Nu ma intelegeti gresit. Are multe minunatii, dar eu sunt inca nostalgic dupa un fotbal cu porti din pietre, am crescut la sat, si cu regul ad hoc, fara offside si cu portar-inaintas, cel mai tare post din istoria fotbalului. Poate ca noul fotbal e lenea. De altfel, si alte distractii, precum biliardul sunt tot mai rar practicate. Cat despre Jules Verne, Mark Twayn si Karl May nu mai apare discutie. Azi cei care citesc sunt doar ciudati. Oare in curand vor fi si cei care joaca fotbal si nu stau sa asculte Salam/Sorinel sau alte minuni????? Apropo, mai stie vreun copil cum se bucura Mutu la gol??? Dar e vrenul care nu stie cate tatuaje si ce femei a avut Mutu??? Prioritatea a devenint cancanul si nu jocul in sine. Poate de aia nu mai joaca picii fotbal!

    ReplyDelete