Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Oct 8, 2010

Fotbalul - corvoada românilor vlăguiţi

Cristian Vimer, Brooklyn, 8 octombrie 2010  


Mai sunt cateva ore pana la marele meci cu Franta si, spre deosebire de starea de labareala letargica din zilele premergatoare partidelor cu Albania si Belarus (despre care am scris cateva articole aici), acum avem parte de o (relativa) excitare generala, manifestata fie prin indemnuri patriotice si hiperoptimiste, fie prin tot felul de opinii mai mult sau mai putin avizate despre lipsa de valoare si, normal, de sanse, a jucatorilor romani. E normal, intr-un fel, un meci cu Franta e mult mai sexy decat unul cu Albania, iar faptul ca nationala Romaniei nu a batut vreodata pe nici una din echipele "mari" ale Europei la ele acasa nu ne opreste sa visam la vreo minune. Dar nu despre asta vreau sa discut aici. 


Am citit de curand un articol interesant al lui Radu Cosasu (da, dom'le, mai gasesti, rar, ce-i drept, si articole bune prin ziarele noastre) despre viteza scazuta de joc a fotbalistilor romani, cu trimitere la rarele momente de geniu ale lui Zicu (oarecum discutabil, dupa parerea mea, dar, mai stii? poate devine erou in meciul cu Franta...). E adevarat, impresia e ca parca jucam in reluare. Putem avea momente de presiune (vezi 2-0 CFR - Basel, sau 3-0 Steaua - Napoli) si de joc apropiate de cel modern, dupa care cadem intr-o stare de oboseala acuta si nu mai stim cum sa tragem de timp mai tare. La nationala, e si mai rau, jucam de parca suntem mahmuri si letargici, iar odihna jucatorilor pe teren nu pare a fi intrerupta de nici un moment de agitatie.  


Lipsa de viteza a jucatorilor romani e evidenta, nu vreau sa dezvolt subiectul, deocamdata - explicatii sunt multe, de la alimentatia necorespunzatoare din copilarie si pana la lipsa de tehnica individuala care nu le permite sa controleze balonul in regim de viteza. Impresia cu care raman dupa un meci cu romani (pe langa faptul ca joaca in reluare) este ca par complet lipsiti de vlaga, de bucuria de a juca si de dorinta de victorieAvem momente in care parem lipsiti de puteri, ca un boxer oarecare intr-un meci cu Tyson care s-a prezentat numai ca sa-si ridice premiul si care se agata de adversar pentru a mai rezista o repriza. Chiar si la egalurile noastre de mare lupta parem vlaguiti, chiar si golurile noastre par mai moi si mai pricajite (unde sunt bombele lui Hagi din alergare?), chiar si meciurile eroice ale Unirii Urziceni din Champions League par incalcite si impotente - imi pare rau asta e impresia lasata, desi jucatorii au alergat de le-au iesit plamanii, dar in mare parte fara minge. 


Meciurile echipelor romanesti sunt prafuite, incalcite, impiedicate, iar cele bune sunt incrancenate, jucatorii se comporta ca si cum ar fi la munca si nu la un joc. De altfel si termenul "jocul de fotbal" nu ar mai trebui folosit aici, poate ar trebui inlocuit cu "corvoada de fotbal". Se vede clar ca fotbalistii romani de azi vad din fotbal numai o meserie; nu se mai citeste in privirea lor bucuria de a (se) juca - isi fac datoria, cum pot si ei, dar nu se mai distreaza. Pe fata lui Hagi se vedea zambetul cand depasea de pe loc un adversar buimacit sau cand suta imparabil din alergare cu stangul in vinclu, Lacatus se distra cand pacalea arbitrul aruncandu-se la pamant ca impuscat in spate, Belo era fericit atunci cand iesea elegant cu mingea la picior din aparare. Ce diferenta intre fericirea lor pe teren si mutrele incrancenate ale lui Apostol sau Radoi, privirea de caine batut a lui Daniel Niculae, alergarea de martoaga a lui Banel sau ranjetul cocalaresc al lui Marica. Veti spune ca fotbalul mondial s-a transformat intr-o afacere, ca jucatorii sunt roboti si ca a disparut bucuria de a juca, dar va contrazic. Ajunge numai sa te uiti la Messi, la Ibra, chiar si la Drogba, Ronaldo sau Rooney pentru a-ti da seama ca ei sunt fericiti pe teren, nu joaca numai pentru ca fotbalul le da ocazia sa fie bogati si celebri, ci pentru ca le place acest joc frumos. 


Chiar asa de mult ne-am schimbat, ca nu ne mai bucuram la un joc? Chiar atat de cocalari sunt jucatorii nostri incat pun fotbalul pe locul doi si cocalaria pe primul? Daca joci in sictir si pentru clubul care te plateste, ce sa iti mai pretind eu tie cand vii la nationala? Patriotism? Hai sa fim seriosi. Nu le poti cere unor jucatori de fotbal sa se sacrifice pentru tara, si nici nu e normal, doar nu suntem la razboi cu turcii; nu vrem ostasi, noi vrem fotbalisti. Nici sa joace bine nu le poti cere, stim cu totii cu cine avem de-a face. Am o singura intrebare: oare ce trebuie facut, baieti - voi sau altii care or mai veni din urma - ca sa va (re)vina cheful de a juca fotbal? 

4 comments:

  1. gaborinho9/10/10 04:36

    meciul de aseara al nationalei "mici" se incadreaza perfect in prima jumatate a articolului...repriza a doua(desi statistic am marcat atunci) am fost varza cu carne, asa ceva nu am vazut de mult la o echipa romaneasca, nu mai puteam iesi din careu, ne sufocau, Gaman respingea prin alunecari in propriul careu, Gardos(daca si asta-i fotbalist de perspectiva suntem vai de mama si de selectia noastra) recupera mingea de la un adversar ca sa o dea la altul...dupa o repriza cu catvea contraatacuri neasteptate a echipei noastre(un joc chiar bunicel)...intotdeauna cliseul comentatorului este prompt-sigur nu le-a cerut antrenorul sa se retraga in aparare...ei bine, va zic sigur(lucrez in domeniu), starea se transmite 100% de pe banca chiar daca nu direct...frica, disperarea din priviri, amatorismul(avem 0-0 la pauza-bravoo baaa, parca nu mai vine o repriza), lipsa de idei(de fapt, de profesionalism-pregatire la scoala "curului" de antrenori-vrajeala multa, agramatism-am prieteni care fac acum cursurile)....toate astea se transmit...

    ReplyDelete
  2. buna! am vazut ca esti din NYC. Locuiesti in brooklyn, asa cum scrie in dreptul numelui tau, sau in Queens, cu Romanii din Astoria, Glendale si ridgewood...?

    ReplyDelete
  3. @ gaborinho: n-am vazut meciul de tineret - din cate am inteles iar am jucat cu teama, desi Anglia nu era cine stie ce. Asta ne e mentalitatea, n-ai ce face.

    ReplyDelete
  4. @ cosmin: salut. locuiesc in Brooklyn, nu in Queens, la romani merg numai cand am chef de o ciorba de burta. :)

    ReplyDelete