Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Oct 25, 2010

La meci la Sportul Studentesc - Rapid (0-2)

Cristian Vidrascu, Bucuresti, 25 octombrie 2010

Am ajuns pe stadionul din Regie cu o considerabila intarziere din cauza ca nu am avut marunt pentru taximetrist, nici eu si nici casierii de la un numar considerabil de magazine din zona. Intr-un final, am reusit sa schimb bancnota de 100 RONi, am platit si am fugit la casa de bilete, tocmai pe partea cealalta a stadionului. Alergand cele 10 minute pana la casa de bilete, gandeam malitios "ce organizare de divizia B [sic]". Tremuram de nervi ca nu am prins inceputul meciului, mai ales ca auzeam zgomotul din tribune.

Finalmente, am intrat. Am stat in picioare tot meciul, in spatele unor oameni de tot soiul, dar am putut vedea meciul perfect. Teoretic, va scriu despre meciul Sportul Studentesc - Rapid (precum in titlu), dar - in afara de locatie - era mai degraba un meci Rapid - Sportul Studentesc. Suporterii Sportului erau putini la numar, (dar cel putin unul), si foarte timorati. Nu s-au auzit tot meciul. In schimb, atmosfera ca pe Giulesti. Unul poate iubi, uri, sau chiar ignora echipa Rapidului, insa nimeni nu poate contesta galeria sa. Spre meritul ei, galeria rapidista a cantat tot meciul, si-a incurajat favoritii si a intertinut o atmosfera nemaipomenita.

Din vorbele celorlalti suporteri, care nu se gaseau in galerie propriuzis, se deslusea usor ca erau tot rapidisti. Cativa tineau mortis sa-si demonstreze crasa lipsa de inteligenta, daruindu-ne tot felul de pilde cu voce tare, complet pe langa din punct de vedere fotbalistic. Insa nu fara sa-si verse veninul acumulat in anii umpluti de frustrari pe plan personal, financiar, poate si sentimental. Per ansamblu, insa, in afara celor cativa galagiosi in sensul rau al cuvintului, a fost o atmosfera civilizata, cu copii si chiar cateva femei razlete in tribune.

Din pacate pentru echipa "gazda", nici macar balcoanele si acoperisurile caminelor studentesti nu mai erau pline ochi (ca pe vremuri) cu studentime dornica de fotbal pe gratis. Erau cateva fete plictisite, care iesisera sa primeasca putina atentie de la masa de testosteron, in timp ce-si faceau unghiile (fetele, nu componentii masei de testosteron). Cu asa galerie si cu atata lipsa de interes, sincer, si cu toate scuzele coredactorului Vimer (precizand ca si eu am fost entuziasmat de gasca nebuna in trecut) nu stiu daca un club merita sa supravietuiasca, cel putin la nivelul Ligii 1 Bergenbier.

Hai sa va povestesc cate ceva despre meci: nu a fost niciun dubiu despre care echipa era mai buna. Cu toate zbaterile "studentilor" (celor din teren, ca ceilalti lipseau cu desavarsire ), diferenta de valoare a fost clara tot meciul. Rapidistii au facut greseli individuale, dar pareau mai degraba momente de relaxare decat lipsa de tehnica. Pe cand jucatorii Sportului faceau erori grosolane, mai ales in defensiva.

Ar trebui sa precizez ca, virgula, Curelea de la Sportul ar fi deschis scorul, daca nu i s-ar fi anulat golul pe motiv de offside. Sincer, nu stiu daca merita anulat, nu ma pot pronunta. A fost la limita. "Oaspetii" din Giulesti au deschis scorul la inceputul reprizei a doua, dupa o lovitura libera (faza fixa a fost executata foarte frumos de Spadacio si finalizata de Marcos Antonio, iar apararea studenteasca a fost foarte naiva). Insa din tribune, nu am vazut nici urma de fault. In locul arbitrului, as fi considerat duelul care a dus la aceasta lovitura libera un "umar la umar" de manual. Apoi giulestenii au inchis meciul, printr-un penalty transformat de Ovidiu Herea in minutul 83, dupa un presupus hent in careul studentesc. Am folosit cuvintul "presupus", pentru ca faza s-a intamplat foarte rapid, departe de locul unde ma implantasem, asa ca nu pot sa va spun exact. Cert e, fara sa comentez arbitrajul, ca din trei faze rezultand in gol, arbitrul a decis in favoarea Rapidului de 3 ori. Poate a fost coincidenta, poate a fost conspiratie, poate a decis corect arbitrul, nu pot sa ma pronunt. Repet insa ca nu mi s-a parut ca trebuia acordata lovitura libera la primul gol rapidist.

Cu toate acestea, Rapid a parut ca nu-si tureaza motoarele la maxim, iar Sportul a parut impotenta. De la Rapid il remarc pe partenerul lui Marius Constantin din linia de fund, Marcos Antonio - un fundas solid, tehnic si inteligent (nu il laud doar pentru gol, ci si pentru restul meciului). De asemenea Spadacio si-a aratat clasa. Ar trebui sa ii lase pe ganduri pe cei care acuza faptul ca tinerii romani nu au sanse sa evolueze in Liga 1 datorita "strainilor de mana a treia."

De la Sportul, cel mai bun jucator pe departe a fost Dacian Varga, huiduit de tot stadionul (visiniu) la fiecare atingere a mingii. (Se pare ca a declarat ca nu s-ar intoarce la Rapid, pe buna dreptate, dupa ce amatorismul organizatoric l-a tinut departe de gazon jumatate de sezon). Este singurul care a parut capabil sa creeze (nu sa marcheze) un gol egalizator (dar nemeritat) pentru Sportul. Foarte tehnic, l-a intrecut de nenumarate ori pe mult-laudatul Rui Duarte, a dat pase foarte inteligente, dar nu a avut cine sa fructifice ocaziile pe care le-a creat. Totusi, este extrem de lent. Nu inteleg moda asta in Romania cu aripi (pe post de Cristiano Ronaldo sau Messi) atat de lente - in afara de Dacian, ar mai fi Printul Adrian Cristea, Ianis Zicu si asa mai departe. Cu toate ca pot crea situatii pe partea lor a terenului, nu mai au viteza sau energia sa ajunga la finalizare unde ar putea fi foarte utili. Eu personal i-as utiliza mai degraba ca al doilea atacant intr-un 4-4-2 clasic decat sa-i indepartez de poarta sperand ca penetreaza pe diagonala in stilul starurilor de la Real Madrid sau Barcelona. Chiar daca dribleaza unul sau doi jucatori, toata echipa adversa are timp sa se intoarca in careu, sa fumeze o tigara, si sa-l deposedeze.

In afara de el, l-as mai mentiona pe Tibi Balan, care a mai miscat un pic, dar nu a reusit prea multe. M-au lasat cu un gust amar fundasi, mai ales Ratiu si Maxim (jumatatea stanga a liniei de fund), numarul 10 Ferfelea (pe langa care Florescu de la nationala e un magician al balonului rotund) si chiar virful Curelea - care totusi nu a primit prea multe mingi utile si a trebuit sa si alerge.

Dupa meci, toata lumea a plecat voioasa si linistita, comentand diverse detalii despre antrenorul, tactica si viitorul echipei indragite Rapid, lasandu-ma cu o parere pozitiva despre fenomenul fotbalistic, ca si spectacol, din Liga 1. Apasati aici pentru un scurt rezumat.

2 comments:

  1. Bravos natiune! Ma bucur ca ai fost in Regie! He-he, uite aici o conspiratie de liga 1: vindem selectiv multe meciuri (cu greseli de aparare, asezare in teren etc) dupa care incepem sa jucam spectaculos ca sa evitam retrogradarea. Sportul a avut multe meciuri pierdute la limita sezonul asta, aratand ca au ceva tractiune impotriva jocului la fel de lipsit de inteligenta al altor echipe din plictisita Liga 1 Bergenbier PrieteniiStiuDeCe.

    ReplyDelete
  2. Interesanta ideea scenariului, dar nu cred ca se aplica. Sportul are o aparare absolut penibila, din pacate nu stiu cum se poate redresa jocul echipei.

    ReplyDelete