Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Oct 19, 2010

Sa ţinem cu duşmanul

Cristian Vidrascu, Bucuresti, 19 octombrie 2010


Eu sunt mitic. Cu accent pe a doua silaba, nu pe prima. (Intr-o buna zi, mi-ar placea sa fiu mitic si cu accent pe prima silaba, dar mai am de scris destul pana sa sper la asa ceva).  Nascut si crescut la Bucuresti (desi mama e din superba marginime a Sibiului), apoi emigrat in alta capitala, nu am nimic in comun cu Clujul, iar cu echipa CFR nici macar atat. Cu toate acestea, si cu toate ca simpatizez cu Bayern Munchen de mai multa vreme, voi tine cu CFR Cluj in meciul de diseara din Liga Campionilor. Nu o fac din patriotism. Sa zicem ca as fi patriot, roman verde, nationalist infocat (nu sunt genul, dar nu sunt nici opusul, caruia ii pute tot ce e romanesc; chiar dimpotriva).
Tot nu as avea multe in comun cu echipa CFR Cluj 1907 [sic], finantata de Paszkany, cu un lot multietnic fara prea multi romani care sa iasa in evidenta, cu toate eforturile patriotului Cartu sa-i bage pe conationali in echipa titulara.
Sa spunem ca sunt suporter al echipei A. Nu ultra, curva sud/nord, legionar granata, torcida, hooligan, etc., pentru ca nu sunt un labagiu fara personalitate care copiaza (fara sa inteleaga) tot felul de trenduri cocalaresti din occident. Sunt un simplu suporter. Echipa A joaca sau nu in cupele europene. Nu conteaza. Rivala de moarte (pardon de expresie), echipa B, joaca in cupele europene. In acel meci, voi tine cu echipa B.
In mod indirect, succesul echipei B creste coeficientul tarii, si implicit sansele echipei A sa joace in Europa la anul. Gandirea pe lunga durata nu e prea la moda la oameni (din motive biologice), dar coeficientul tarii chiar poate fi de maxima importanta pentru echipa A la un moment dat. In afara de coeficient, prestanta echipei B afecteaza reputatia tarii, adica a campionatului. Daca campionatul este vazut bine, creste cota jucatorilor din tot campionatul, nu numai a celor de la echipa B. Ceea ce inseamna bani, care inseamna performanta - din nou, chiar daca in mod indirect, acest lucru ajuta imens si echipa A.
Daca avem un campionat puternic, iar echipa de suflet A este fruntasa in clasament, ne putem lauda ca avem echipa mare intr-un campionat puternic. Daca echipa A o duce mai rau, ne putem gasi scuza ca e un campionat greu. Deci, cum zic americanii, e o situatie "win-win". Cel putin pentru vanitatea noastra.
Aceste avantaje pentru echipa A, oricat de indirecte aparent, obtinute prin victoria echipei B in Europa, m-au convins ca merita sa string din dinti si sa sutin echipa B (chiar daca pe furis, nu neaparat sa ma afisez cu fularul lor, etc.) Iar potentialele satisfactii pe termen lung sunt mai savuroase decat placerea de moment de a antagoniza "dusmanii" cu ironii gen "miau miau miau" la un eventual esec al lor.
Asa, carevasazica, le voi tine pumnii CFR-istilor multinationali diseara si le voi ura succes cu toata sinceritatea. Cu toate ca le doresc o victorie, sincer prefer sa ma uit la meciul lui Milan cu Real Madrid.
Nota autorului: Articolul a fost scris inainte de meci, dar din motive logistice nu l-am putut posta decat acum.

2 comments:

  1. Ion Ardeleanu20/10/10 06:38

    Ioi, dara se vede ca esti mitic, ca ai o gandire tare imbarligata. Da se vede ca esti roman ca tare mi'o placut finalul (articolului nu al meciului).

    ReplyDelete