Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Nov 30, 2010

Mourinho Status Update

Andrei Gala, Londra, 30 noiembrie 2010


Precum orice alt narcisist, Jose Mourinho nu uraste nimic mai mult decat sa fie ignorat, si totusi reintoarcerea sa pe Camp Nou aseara nu merita nici un fel de mentiune dupa ce Barca a distrus Realul cu 5-0. Superioritatea Barcelonei a fost atat de evidenta incat fanii catalani nu au avut timp nici macar sa-l huiduie, fapt ce mai mult ca sigur a desemnat suferinta maxima pentru Mourinho.

In locul capului de porc aruncat inspre Luis Figo, Barcelona l-a primit pe Mourinho cu o tocatura de toata frumusetea. Fiorii pe care orice echipa de pe batranul continent, pretendenta la Champions League, mai ales cele din Anglia, le-a resimtit aseara, reprezinta o victorie a binelui asupra raului, a culturii locale asupra globalizarii.


In loc sa denigram Realul – care, fara indoiala va petrece multa vreme lingandu-si ranile dupa a cincea infrangere consecutiva in fata eternei rivale, si care a costat-o primul loc in Primera si prima infrangere a sezonului – ar trebui sa sarbatorim minunata combinatia dintre stil si substanta din jocul Barcelonei, care, in fata a aproximativ 400 de milioane de telespectatori, a jucat un fotbal de pe alta planeta.


Asa zisul „meci al secolului” a fost atat de unilateral incat nu isi merita denumirea, dar mai mult ca sigur ca va ramane in memoria catalanilor pentru multi ani de acum inainte. In unul din cele mai creative orase ale Europei, Pep Guardiola a orchestrat o fuziune hipnotica de arta si sport pe care nici macar Mourinho nu a putut sa o conteste. Dupa propriile declaratii: O echipa a jucat la potential maxim si una deloc. A fost o infrangere meritata. Si ca sa nu se dezminta de stilul caracteristic: (...)dar campionatul nu se termina aici. Mai sunt multe meciuri de jucat.


Diferenta dintre cele doua echipe a fost atat de mare incat aproape ca mi-ar fi parut rau de Real – care a cheltuit 300 de milioane de euro vara asta pe jucatori noi si pe cel mai dorit dintre antrenori – daca nu ar fi fost acele reactii complet antisportive ale lui Ronaldo – Cristinel nu originalul – si Sergio Ramos, izvorate din sentimentul de umilinta.


Mourinho, care a suferit asfel prima infrangere a sa ca antrenor al Realului si prima infrangere la acest scor din cariera, probabil ca nu isi va dojeni prea tare jacatorii ci va reflecta asupra tacticii dezastruoase pe care a incercat sa o puna in aplicare. Sa trimiti in teren o echipa cu 6 aparatori – patru fundasi plus Alonso si Khedira – si 4 altii jucatori cu profil strict ofensiv, fara nici un liant de legatura experimentat la mijlocul terenului, a reprezentat o tactica sinucigasa. Pasele Barcei au fost mult prea exacte si miscarile jucatorilor mult prea rapide pentru ca Realul sa faca fata. Jocul extrem de concentrat pe posesie al catalanilor, chiar si la scorul de 4 sau 5 la zero, semana a lipsa de respect in final, dar chiar si asa, nu merita reactia cruda a lui Sergio Ramos, care a luat cartonasul rosu pentru o iesire violenta impotriva colegului de nationala, Puyol. Jucatorul risca doua meciuri de suspendare, dar nu cred ca asbenta lui va fi la fel de chinuitoare precum inchizitia care se anunta pe Bernaneu dupa o noapte de neuitat.

1 comment:

  1. Anonymous1/12/10 08:41

    Extrem de bine scris!
    Felicitari!

    PS. Jucatorii "exponentiali" ai Realului au fost umiliti de jucatorii "logaritmici" ai Barcelonei. Pepiniera catalana se pare ca e mai productiva decit "investitiile" lui Perez!

    ReplyDelete