Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Nov 26, 2010

Ruleta ruseasca

Andrei Gala, Londra, 26 noiembrie 2010 


Decizia lui Wenger de a-l forta pe Fabregas e un risc pe care nu trebuia sa il accepte. Arsene Wenger a aratat marti seara ca nu are incredere totala in echipa sa, asa cum obisnuieste sa declare. Francezul are un car de experienta in spinare dar marti seara a comis o greseala atat de grava incat, daca ar fi comis-o unul din tinerii sai jucatori, probabil ar fi sugerat ca nu pot sa judece corect sub presiune. 
Faptul ca l-a folosit pe Faregas intr-un moment in care acesta nu era total refacut, intr-un meci cu Braga, care nu prea conta, e un risc pe care Wenger trebuia sa il evite. Adevarat, un punct in Portugalia ar fi rezolvat situatia grupei, dar cum urmatorul meci era jucat acasa in compania lui Partizan, Wenger ar fi trebuit sa fie mai increzator in pozitia pe care echipa sa o avea. Asadar, ceea ce avea de castigat era complet nesemnificativ fata de ceea ce avea de pierdut daca Fabregas se accidenta din nou, ceea ce s-a si intamplat.
Revenind la promovarea tinerelor talente, Wenger de fapt nu a renuntat niciodata la figurile cvasi-mesianice al echipei, cu atat mai putin in momentele cheie. La fel se intampla si cu Thiery Henry, care foarte rar era omis din echipa sau chiar mai rar schimbat in timpul jocului, chiar daca Arsenal conducea la trei-patru goluri distanta. Nu vom sti niciodata daca Arsenal ar fi avut mai putine probleme cu integritatea vedetelor, in cazul in care Wenger le-ar fi folosit mai putin, sau daca reticenta de a-si lasa liderii pe banca se trage din momentul acela din 2000 cand, la un meci cu Sunderland, l-a scos pe Henry la scorul de 2-1 in repriza a doua, moment in care oaspetii au reusit revenirea. Dar acestea sunt doar niste intrebari... O certitudine, in schimb, este faptul ca, daca Fabregas ar fi ramas in Londra, ar fi putut sa isi urmeze recuperarea, care se vedea clar ca nu e finalizata. Si ceea ce a facut utilizarea capitanului si mai dubioasa a fost faptul ca, oricum, in ultimele meciuri, prestatia acestuia nu a fost tocmai buna – a avut, ca de obicei, influenta asupra meciului pentru ca este foarte talentat, dar nu a mai fost decisiv ca in trecut. In saptamanile precedente, Fabregas a lasat sa i se vada si frustrarea cauzata de lipsa formei, aruncandu-se in alunecari criminale, in urma carora ar fi trebuit sa fie trimis la cabine de cel putin trei ori, in meciurile cu Newcastle, Everton sau Wolverhapton.
Titularizarea lui Fabregas intr-un moment atat de delicat este cu atat mai curioasa cu cat exact acelasi lucru s-a intamplat si in sezonul trecut, cand l-a fortat cu Aston Villa si imediat mai apoi cu Barcelona – cu toate ca se stie cat de tare si-a dorit Cesc sa joace impotriva echipei de suflet – accidentarea rezultata tinandu-l departe de gazon tot restul sezonului si, probabil, costandu-i pe tunari chiar titlul. Urmatoarele meciuri din campionat sunt destul de dificile pentru Arsenal, cu Man United in deplasare intr-o luni si cu Chelsea in program de Craciun, ceea ce nu reprezinta cel mai bun moment pentru reintegrarea unui jucator revenit dupa o serie de accidentari. Riscul luat marti poate avea repercusiuni destul de grave si nu cred ca multa lume va mai accepta inca o insiruire de scuze din partea managerului.

No comments:

Post a Comment