Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Dec 21, 2010

A cârcoti sau a nu cârcoti, aceasta e întrebarea

Cristian Vimer, Brooklyn, 21 decembrie 2010


Dupa incheierea acestui Campionat European si dupa aceasta performanta frumoasa a fetelor noastre, am citit tot felul de articole in presa sportiva romaneasca, acoperind o plaja larga de sentimente - de la ode pana la carcoteli caracteristice romanesti. In loc sa ne bucuram de performanta fetelor, o floare rara si foarte pretioasa in aceasta perioada (si nu ma refer aici numai la sport), avem talentul de a ne lega de ceva negativ.
Am citit tot felul de opinii, care de care mai cunoscator-ironico-superioare despre faptul ca nu ne ridicam la adevaratul potential, despre caderea caracteristica fetelor noastre din meciurile importante, despre lipsa de valoare sau oua a lui Radu Voina, despre lipsa salilor si a conditiilor pentru sportivi, si cate si mai cate. Dar hai sa le luam la rand.


1. Ne-am atins sau nu potentialul? 
De cativa ani incoace, suntem printre cei mai buni din lume, dupa foarte multi ani, la un sport de echipa, si nu prea stim cum sa ne comportam in aceasta postura, de suporteri ai unora dintre favoriti. Ne-am obisnuit atat de mult cu statutul de outsideri incat nu prea stim sa tratam o astfel de echipa. Ba ne frustram ca nu am castigat medalia de aur, ba ne batem cu pumnii in piept si ne oferim sa decoram sportivele de parca ar fi primele care au pasit pe Marte. Intrebarea ar fi: Suntem printre cei mai buni sau cei mai buni? Ne-am depasit conditia sau puteam mai mult? Dupa parerea mea, cred ca puteam obtine maxim medalia de argint. Poate ca am fi reusit sa trecem de Suedia, daca prindeam o zi mai buna, dar nu cred ca am fi avut nici cea mai mica sansa in fata Norvegiei, care domina autoritar acest sport de cativa ani buni. Si sa mai retinem un lucru, am avut sansa enorma sa nu avem meci decisiv cu Rusia, pentru ca nu cred ca le-am fi putut face fata. Avem o echipa buna si experimentata, dar, sa fim sinceri, avem un singur inter de valoare, si e greu sa castigi cu un singur tragator de elita. Pe langa Neagu, am descoperit-o pe Tolnai, care a aparat senzational, si poate pe fetele din aparare. Nu e suficient. In plus, sa nu uitam ca doua dintre cele mai bune jucatoare din lume - Cristina Varzaru si Paula Ungureanu s-au accidentat grav in timpul turneului, sa nu uitam sa mentionam si absenta lui Carmen Amariei, a carei experienta ar fi putut fi decisiva in teren.De altfel, am fost cotati de casele de pariuri cu sansa a treia la cucerirea titlului, deci am confirmat opinia specialistilor.


2. Clacam in meciurile importante? 
In al doilea meci din grupe am pierdut oarecum neasteptat pentru unii in fata unei echipe a Danemarcei sustinuta de un public frenetic. Neasteptat pentru "specialisti" nostri, nu si pentru cei ai caselor de pariuri care le considerau pe daneze favoritele numarul doi la castigarea trofeului. Am castigat, pe rand, urmatoarele meciuri decisive cu peninsula balcanica (Serbia, Croatia, Muntenegru), dar am pierdut semifinala cu Suedia, dupa un meci ceva mai slab. Dar am clacat sau am pierdut "pe bune"? Poate ca eram favorite in meciul cu scandinavele, dar am avut si ghinionul sa le prindem intr-un varf de forma - sa nu uitam ca invinsesera Norvegia (care le-a cam zdrobit in finala), si ca au avut o jucatoare senzationala - Linnea Torstenson, care a fost aleasa MVP-ul turneului, in fata Cristinei Neagu (care probabil ca ar fi castigat, totusi, daca ne-am fi calificat in finala). In finala mica, am reusit sa ne luam revansa, dupa o victorie la limita cu Danemarca, deci acolo nu am clacat. Scriu din postura unuia care a avut nesansa sa fie martorul unor caderi psihice de-a dreptul epice ale fetelor noastre in competitiile internationale (mai tineti minte meciul cu Spania?), dar nu am asistat la astfel de momente la Europenele abia incheiate. Oare nu cumva am pierdut pentru ca ne-am lovit de echipe mai bune? De ce trebuie totul sa fie explicat prin clacari? Parerea mea este ca fetele noastre au evoluat ca niciodata, ca niste luptatoare. Este oarecum eroic sa treci peste accidentarile a doua dintre cele mai bune jucatoare din echipa si sa castigi medalia de bronz.


3. Este Radu Voina un antrenor slab? 
Nu tipa la fete, nu le bate, vorbeste frumos, are stil. E o schimbare reconfortanta dupa stilul de "nea" bataus si al lui Tadici. Poate ca fetele noastre nu trebuie tratate cu biciul ci cu o vorba buna, poate ca nu au nevoie de ordine latrate ci vor sa li se explice de ce trebuie sa joace intr-un anumit fel. Cu Voina mi se par mai relaxate, mai putin apasate de presiunea maniei "tartorului" Tadici. In plus, Voina a reusit o performanta excelenta cu Oltchim - finala Ligii Campionilor. Iata ca celebrul Peter Kovacs, adus in locul lui, cam gafaie la formatia valceana. Poate ca nu a stiut sa gestioneze momentele cheie ale meciului cu Suedia, poate ca a incercat sa schimbe schemele dar n-avea cu cine, nu pot sa ma pronunt. Nu ma pricep la tactica, asa ca nu pot sa imi dau cu parerea despre viziunea de joc a lui Voina (sau lipsa ei). As vrea doar sa il citez pe antrenorul Danemarcei, Jan Pytlick, care a declarat dupa finala mica: “Felicit România pentru medalie, a jucat astăzi cel mai bun meci al turneului. Meciul a dovedit că ambele echipe au fost obosite, dar România a cîştigat datorită tacticii, aceasta a fost cheia victoriei sale”.


4. Care e treaba cu guvernul? 
Multi au profitat de ocazie pentru a lega performanta fetelor de "performantele" guvernului, acuzand lipsa de implicare in sport, lipsa salilor, bazinelor, etc. Lipsa de interes a guvernelor post '89 pentru sport (spre deosebire de cele pe '89) se cunoaste, si nu vreau sa mai insist asupra acestui fapt. Dar se aplica oare acest refren si fetelor de la handbal? Marea majoritate a fetelor din lotul nostru joaca la Oltchim, care este una dintre cele mai puternice si mai bogate echipe din Europa. Intr-adevar, nu prea are rival in competitia interna, dar asta e o alta discutie, si poate ca nu e neaparat ceva rau (nici Barcelona nu prea a avut rival si Spania a castigat tot ce se putea cu o echipa bazata pe scheletul catalanilor). Nici alte echipe din Romania nu o duc extrem de rau, mai ales intr-un sport care nu intereseaza pe multa lume. Nici nu trebuie un buget extraordinar de mare pentru un club de handbal, asa ca orice patron pasionat poate sa-si rupa de la gura si sa investeasca in acest sport. Intr-adevar, nu avem infrastructura, dar oare asta e exclusiv treaba guvernului? Nu cumva acuzand guvernul de orice rele din lume ascundem adevaratul motiv al decaderii sportului (si nu numai) - lipsa de interes si de implicare a noastra, a tuturor? Inchei cu ceva ce am scris dupa finala Ligii Campionilor pierduta de Oltchim in hulita Polivalenta, fara aer conditionat si intr-o stare deplorabila: "Inteleg indignarea patriotica, suntem de cacao, intr-adevar. Problema insa mi se pare mult mai serioasa - problema nu sunt numai guvernantii, ei sunt doar exponentii alesi ai poporului (si sunt convins ca aproape orice roman ajuns in situatia lor ar fura la fel de tare ca si ei, inclusiv eu, de ce sa mint). Problema suntem noi, toti. De ce trebuie sa ne construiasca statul sali la pret de stadioane? De ce nu le construim noi? De ce echipa Oltchim, care are un buget destul de mare, comparabil cu al celor mai bune echipe de handbal din Europa, nu are o sala de 3000 de locuri, desi isi doreste sa fie cea mai buna de pe continent? Nu are marele combinat petrochimic (societate pe actiuni, din cite stiu eu, nu proprietatea statului) bani sa construiasca o sala? Asta e problema noastra - asteptam totul de la guvern si ne miram ca fura, desi guvernul suntem noi."

3 comments:

  1. Frumos articolul. Sunt in asentimentul tau in totalitate la punctul 3. :)

    ReplyDelete
  2. @ oana: multumesc. numai la punctul 3? :)

    ReplyDelete
  3. Absolut de acord cu tine! Foarte lucida analiza. Voina si mie mi s-a parut inspirat da nu poti totul cu Neagu! Si inca ceva....Moldovan a fost iesit din mana sau de ce n-a jucat? Despre sali e mai usor sa arunci pisica la guvern decat sa faci chiar tu! Ca astia nu fac nimic asta e clar, dar atunci de ce sa stai si sa astepti?

    ReplyDelete