Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Dec 12, 2010

O sâmbată cu românce

Cristian Vimer, Brooklyn, 12 decembrie 2010


De la Vitoria Lipan incoace se stie ca femeia romanca, mama eroina, este net superioara din toate punctele de vedere barbatului conational, care prefera sa stea la bufet (sau Bamboo, mai nou) in loc sa puna osul la munca, lupta sau sport. Intr-o perioada grea pentru Romania (din toate punctele de vedere, nu numai in sport), o echipa precum cea de handbal a Romaniei trebuie tinuta in vata, sa nu cumva sa se sparga. Cu toate acestea, barbatul roman se pricepe la un lucru - la carcoteala, asa ca, dupa infrangerea cu Danemarca, mi-a fost dat sa citesc in presa noastra tot felul de opinii, care de care mai cunoscator-ironice, despre caderea caracteristica fetelor noastre din meciurile importante.
Intr-adevar, suntem o natie labila psihic, dar oare ajuta cuiva sa repetam la nesfarsit aceeasi placa cu "v-am spus eu ca o sa clacheze, era clar!" sau alte platitudini "superioare" de acest gen? Pe de alta parte, nici eternele vaiete despre presupusele hotii ale arbitrilor nu ajuta la nimic, nu fac decat sa ne aduca un alibi pentru orice infrangere; singurul ajutor este o analiza lucida, si la victorii si la infrangeri, si poate chiar un pic de recunoastere pentru fetele noastre, care, de bine de rau, sunt singura echipa sportiva care ne reprezinta la nivel inalt in lume.


Una peste alta, fetele noastre n-au avut prea mult timp la dispozitie pentru a se gandi la miorite, caderi psihice sau alte chestii de genul asta - ele n-aveau altceva mai bun de facut decat sa-si revina dupa infrangerea cu Danemarca si sa joace meciul decisiv cu Serbia. Meciul a inceput cum nu se poate mai rau, cu accidentarea lui Varzaru (care nu va mai putea juca restul meciurilor de la Campionatul European - Ada Nechita a fost chemata din Romania pentru a o inlocui). Fetele au trecut totusi repede peste aceasta pierdere si le-au dominat clar pe sarboaice, care sunt totusi cu cel putin o clasa mai jos ca noi, si au castigat clar.


Mi-a placut meciul, si nu numai din considerente patriotice - dintre toate sporturile feminine de echipa, handbalul mi se pare de departe cel mai placut de urmarit, iar fetele noastre au poate cel mai spectaculos stil dintre echipele de top.  Desi a inscris 7 goluri, vedeta noastra, Neagu, nu a facut cel mai bun meci, incomodata clar de marcajul om la om facut de sarboaice pe toata durata meciului. Totusi, acest marcaj la Neagu a fost o arma cu doua taisuri, pentru ca asa s-au creat culoare pentru celelalte jucatoare. Mi-au placut pivotul Manea (a facut si spectacol la o faza pe contraatac in repriza a doua), si Geiger, si Talida Tolnai, care a avut multe interventii excelente. Scor final 40-28, si Romania merge mai departe in grupa principala 1, cu doua puncte, la fel ca Rusia, Croatia si Muntenegru (Danemarca e singura care intra cu 4 puncte).


Nu e o grupa rea deloc - teoretic ar trebui sa le batem pe cele trei echipe slave si sa ne calificam in semifinale, dar nu se stie niciodata. Greul incepe luni, in compania Croatiei - teoretic ar fi cel mai usor meci din grupa principala, palmaresul in meciurile directe fiind de 8-1 pentru noi, dar croatele au facut un meci mare in fata Muntenegrului - scor 29-28 - si sunt pe val, asa ca mi-e destul de frica. Trebuie sa inchei pana sa devin mioritic, asa ca le voi tine pumnii fetelor miine, si voi incerca sa ma ascund undeva pentru a vedea meciul la birou.



No comments:

Post a Comment