Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Jan 11, 2011

Despre un meci din liga spaniolă

Cristian Vidrascu, Dubai, 11 ianuarie 2010

Cum am mai deplans in trecut, detest sa ma uit la meciuri in baruri cu sonorul inchis si inlocuit cu muzica sau alte tampenii. Totusi, soarta a facut ca asa sa vad meciul Real Madrid - Villarreal de alaltaieri. L-am vazut intr-un club din Dubai impreuna cu un prieten, bruiat de muzica sovietica alternata cu hiturile internationale (in ciuda faptului ca formatiei respective cu radacini central asiatice nu ii lipsea talentul muzical). 

Asadar am vazut meciul intr-un mediu care imbina perfect cunoscuta simbioza arabo-ruseasca (barbati arabi cu mai multi sau mai putini bani adulati de femei rusoaice mai mult sau mai putin materialiste). 

Faptul ca scriu aici inseamna ca sunt un iubitor al fotbalului. Inseamna ca - intre alte moduri de a pierde putinul timp ingaduit pe planeta aceasta - prefer sa joc sau sa ma uit la un meci de fotbal in dauna multor altor activitati. Va marturisesc ca - cu toata frumusetea acestui meci - mi-a fost greu sa ma uit la el de la cap la coada. Si nu din cauza muzicii.

Trebuie sa admit cu mana pe inima ca femeile aratau superb. Imbracate elegant, europeneste (cu fuste mini, mulate pe corp) si cu picioare lungi si forme in multe cazuri perfecte, se tot scurgeau prin fata mea si ma imbiau ca sirenele pe Ulise. Eu ma tineam tare (sau mai degraba moale) si ma uitam in continuare la meci, dedicat acestui proiect fotbalvvv si in acelasi timp fermecat de ceea ce vedeam pe ecran. Dar dupa o zi petrecuta printre femei ascunse in abaya din cap pana in picioare (marca Armani, bineinteles, ca doar sunt rude cu domnii amintiti mai sus) intrasem in alta lume. Domnisoarele nici nu se sinchiseau de ceea ce urmaream noi pe ecran - pana la urma nici Cristiano Ronaldo nu poate concura cu Don Juanii de limba semita cand este vorba de cuceritul inimilor slave.

Surprinzator, nici nu iti puteai da seama care erau ospatarite, care erau artiste (mai pe inserate a mai fost un program artistic cu dans), care erau prostituate, sau care combinau hobbyurile respective. Erau imbracate la fel si probabil ca apelasera la serviciile aceluiasi chirurg plastic care le-a injectat silicon in buze, si nu numai.

Dar sa revin la meci. Pot spune ca frumusetea meciului a concurat cu flora si fauna din jurul meu. Am vazut o echipa Villarreal curajoasa si tehnica, care a pus in pericol gazda intreaga prima repriza - cu toate momentele de maiestrie ale Realului in cateva momente cheie. Am vazut un Real Madrid care in a doua repriza s-a ridicat la statutul de favorita si si-a dobandit o victorie, in ciuda unor probleme de arbitraj, meritata.

Nu intru in detalii despre meci. Am vazut goluri, driblinguri si pase inteligente. Am vazut un fotbal ofensiv si placut ochiului. Eu, mare nostalgic al fotbalului italian, trebuie sa admit ca nu exista comparatie intre un AC Milan - Fiorentina, de exemplu. Ceea ce mi-a placut cel mai mult este ca fotbalul tacticizat (orice se spune despre Mourinho, adevarul este ca e un mare strateg) s-a dovedit ca nu inseamna fotbal incalcit si defensiv. Fotbalul tacticizat - cum a fost gresit inteles in Romania - nu inseamna neaparat pase la adversar, pressing in nestire, alergat pana la epuizare si respectarea sarcinilor impuse de un nene timp de 90 de minute legate.

Fotbalul tacticizat poate arata ca meciul Real Madrid - Villarreal, de fapt asa TREBUIE sa arate, pentru ca "tacticizat" inseamna in fond inteligent. Iar ambele echipe au dat dovada de inteligenta prin pasele si luciditatea aratata. Eu preconizez ca poate intr-o zi ne vom intoarce la sistemul initial al fotbalului WM, cu 5 atacanti si doar 2 fundasi, cel putin in anuminte momente ale jocului; daca stam sa ne gandim, cand urca un fundas lateral sa creeze superioritate in atac, raman practic 3 fundasi, iar mijlocasii care urca si ei devin atacanti in momentele de presiune. Sa speram ca fotbalul ia exemplu de la acest meci si mai ales ca invata ceva.

Iar buzunarul meu imi multumeste ca n-am picat in acelasi local in timpul meciului Al Ahli - Al Nasr, de pilda, pe care nu stiu daca l-as fi putut urmari neintrerupt de la cap la coada in aceleasi conditii. Si-asa mi-a fost greu; chiar foarte greu. Dar a meritat.

7 comments:

  1. Da ce-ai cautat tocmai ii Dubai?

    ReplyDelete
  2. Anonymous13/1/11 12:36

    Necazul e ca nu sint la club in Dubai, ci la serviciu...asa ca sint lucid, nu am incotro.
    1. In sistemul WM practicat pina prin ani 50 jucatorii unei echipe erau:
    1 portar
    3 fundasi (stinga, stoper, dreapta)
    2 mijlocasi (stinga, dreapta)
    5 atacanti (2 extreme, 2 interi, 1 centru)

    2. Precis offsaidul la Di Maria nu a fost observat de nici una din frumusetile din club.

    3. Nu am prea observat fotbalul "tacticizat" al lui Mourinho in meciul cu Barcelona. Poate nu am fost eu atent.

    ReplyDelete
  3. Danut Lupu14/1/11 16:04

    Frate Vidra bine te-ai reintors. Ti-am asteptat cu nerabadre insemnarile.
    Astept pe si mai larg relatari despre celalalt sport din Dubai , care se practica la concurenta mare cu forbalul.

    ReplyDelete
  4. Bun articol,m-a uns la inima fiindca si eu urmaresc PRIMERA DIVISION(am digi tv,romanesc)si vreau sa subscriu la idea cu 2 fundasi,care adesea se vede la BARCA,si la SUBMARINUL GALBEN,probabil cele mai placute ochiului.Inca o data ma bucur sa vad oameni care sint doritori de fotbal si nu de scandaluri,vezi televiziunea romana.

    ReplyDelete
  5. WM,sistem inventat si aplicat de Harry Chapman la Arsenalul anilor '30.Intr-o forma putin modificata este aplicat si azi de echipele care joaca cu 2 mijlocasi defensivi (Blackpool,Borussia Dortmund,AS Roma si se pare Orelul Galati).Paradoxal,sistemul a fost inventat datorita nevoilor defensive la acea vreme.Stoperul actiona ca un fel de "libero" in spatele mijlocasilor,care mijlocasi aveau sarcini strict defensive.Rar se intimpla ca nr 5 sa suteze de la 35-40m si sa inscrie.Adevarata munca de constructie o faceau cei doi interi.Unul din ei nu avea sarcini precise,sau o anumita arie de actiune.Il puteai gasi in cele mai neobisnuite pozitii.Era asa numitul "inter ratacitor".Acesta era adevaratul artizan si motor al echipei.Obligatoriu pt acest sistem era sa ai 2 extreme rapide si,daca se poate,buni dribleuri.Extremele erau menajate de sarcini defensive,sau pressing.Se presupunea ca trebuie sa aiba resurse fizice pentru a efectua o cursa dupa alta.Exemple clasice de acest gen au fost scotianul Johnstone de la Celtic si brazilianul Garincha de la Botafogo.Virful de atac trebuia neaparat sa aiba o foarte buna detenta si joc de cap.Nu era necesar sa aiba o tehnica buna,dar daca o si avea cu atit mai bine.Consider ca cel mai bun virf jucind in acest sistem a fost englezul Jimy Greaves.Nu mult in spatele sau Tommy Edwards,decedat in accidentul de zbor care a decimat Manchester United in'58.
    Acest sistem a fost,in opinia mea,virful spectaculozitatii in fotbal.Priviti Barcelona de azi si veti intelege!In fazele de atac Puyol ajunge la nivel cu Busquets,Pedro,Messi si Villa in front,si imediat in spate Iniesta si Xavi pe post de interi.Guardiola nu a inventat nimic nou.Asa juca si Realul anilor'50,Benfica anilor'60 si,mai ales, Santosul lui Pele.

    ReplyDelete
  6. @herbert: foarte interesanta pozitia ta si in mare parte sunt de acord; singura intrebare - cine crezi tu ca interpreteaza rolul atacantului (varfului adica) la Barcelona in ziua de azi? mai ales dupa plecarea lui Ibrahimovici...

    ReplyDelete