Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Jan 25, 2011

Regele, motanul şi machedonii

Cristian Vimer, Brooklyn, 25 ianuarie 2010


Nu o sa va vina sa credeti, dar sub aceasta aparenta de barbat dur, extrem de viril si de puternic a subsemnatului (sau o fi suprasemnatului) se ascunde un suflet romantic si sensibil. Recunosc cinstit, m-am uitat duminica la meciul inaugural al Galatei pe ultramoderna Turk Telekom Arena, desi poate ca ar fi fost alte partide mai interesante din alte campionate, din nostalgie si de dragul lui Hagi. Sunt sigur ca multi dintre cititori simt acelasi lucru pentru Hagi - o grija aproape parinteasca pentru un fost jucator de geniu dar pe care nu-l vedem indeajuns de matur pentru o misiune "serioasa" precum cea de antrenor. 

Nu ati observat modul in care noi, oamenii de rand, tratam geniile? Avem fata de genii aceeasi atitudine ca in fata unui copil de 3 ani care poate recita perfect Scrisoarea a treia dar care nu poate inca sa manance cu furculita si cutitul. Aceasta dragoste condescendenta se vede in modul simplist si rautacios de reprezentare a geniilor in memoria colectiva - poza lui Einstein cu limba scoasa, urechea lui van Gogh, surzenia lui Beethoven, pronosticurile complet aiurea ale lui Pele, drogurile lui Maradona. De fapt, poate ca avem dreptate, poate ca geniul este o boala care dezvolta excesiv o anumita parte a creierului in detrimentul celorlalte (nu sunt la curent cu ultimele studii in domeniu); poate geniile nu sunt decat niste copii simpatici, spre deosebire de oamenii foarte destepti, pe care ii uram fara rezerve - doar faptul ca sunt mai destepti ca noi nu le da dreptul sa se creada mai destepti ca noi.


Fiind un roman de rand, sufar de aceeasi "grija" pentru geniul nostru fotbalistic - am urmarit meciul cu inima stransa pentru soarta lui Hagi, care ar fi fost in mare pericol in cazul unei infrangeri, mai ales intr-o asemenea partida simbolica, si mai ales dupa ce a cheltuit banii baskanilor pe cateva transferuri cel putin riscante, inclusiv aducerea "motanului" Stancu pentru cea mai mare suma platita vreodata pentru un jucator din Liga 1. Din fericire, s-a terminat cu bine pentru Galata - o victorie ramane o victorie, chiar daca a fost obtinuta cu mari emotii in fata penultimei clasate in Super Lig - atacantii lui Sivasspor au ratat 2-3 ocazii enorme, iar gazdele s-au chinuit mult pana sa inscrie golul victoriei, frumos de altfel, prin fundasul Servet Cetin.



M-am bucurat pentru Hagi pe care l-am vazut cu placere agitandu-se pe marginea terenului, injurand in romaneste si bucurandu-se ca un copil la golul  victoriei. "Romanii"n-au jucat rau deloc. Culio a fost acelasi jucator destoinic si tehnic - s-a agitat mult si de multe ori cu folos, mai ales in prima repriza; in a doua a cam terminat benzina, dar a ramas in teren pana la final, si chiar a primit sarcina sa execute toate cornerele sau loviturile libere, desi era venit de curand la echipa. Stancu a intrat in ultima jumatate de ora si a jucat mult mai bine decat ma asteptam - a fost foarte motivat, a alergat, a facut pressing, a sutat pe poarta, a dat si vreo 2-3 pase bune, a avut cateva actiuni excelente (inclusiv o incercare de sut a la Hagi, de la jumatatea terenului); a aratat ca are clasa si ca  exista premise pentru o cariera frumoasa.  

Toate bune si frumoase, nu? Nu si pentru un carcotas profesionist ca mine. Nu prea imi pot lua gandul de la suma enorma platita de Galata pentru Stancu -  unele surse spun 5 altele 6 milioane de euro, iar presa turca indica sume mult mai mari (8.5 mil pentru Stancu si 5 mil pentru Culio); site-ul imscouting.com indica "undisclosed" in dreptul celor doi. Chiar si 5 milioane reprezinta o gramada de bani, mai ales intr-o asemenea perioada de criza. Sunt convins ca erau destui atacanti valorosi si mai consacrati de vanzare la pretul acesta, si nu sunt sigur ca Galata nu avea nevoie de un varf mai puternic si cu mai multa experienta. In momentul acesta, la Galata, singurul atacant de meserie cu pedigree este Milan Baros, care e intr-o prelungita eclipsa de forma. Nou-venitul Kazim Richards, desi a jucat varf unic in meciul de duminica (destul de slab), e de meserie aripa dreapta; in plus, daca era atat de bun, de ce a fost lasat gratis de Fener tocmai la rivala de moarte? 

Sper sa ma insel, dar aceasta tranzactie nu miroase deloc a flori de camp. Sunt sigur ca daca turcii veneau direct la Gigi cu 3 milioane cash (o suma mai corecta, dupa parerea mea), acesta l-ar fi vandut pe Stancu fara sa clipeasca. Dar daca s-ar fi intamplat asa, cum si-ar mai fi tras verii Becali 2 sau 3 milioane, sau cat o mai fi? Se pare ca acestia erau proprietarii a jumatate de "motan"-  pai daca asa ceva este posibil, nu mai avem mult pana la situatia din piesa lui Augustin Cuzzari "Centrul inaintas a murit in zori" (pe care am vazut-o cand eram mic la TVR) in care eroul principal a fost "transferat" de un bogatas care colectiona oameni deosebiti pentru a-i expune in gradina vilei sale. 

Nu vreau sa intru in detalii sau sa fac o ancheta a legalitatii transferului, si nici nu m-as agita atata de grija banilor baskanilor turci sau a bisnitarilor machedoni, daca, infipt adanc in mijlocul evenimentelor, nu s-ar afla Gica Hagi, machedon si el, nasul lui Gigi, prieten bun cu fratii impresari, si, se pare, inca foarte influent in fata actionarilor Galatei, care se pare ca i-au dat mana libera la transferuri. Nu vreau sa insinuez si nici sa cred ca ar fi avut vreun alt interes in afara de cel al echipei sale in efectuarea acestor transferuri din Romania, sau poate si putin patriotism, ceea ce ar fi de inteles. De altfel, presa din Turcia si suporterii Galatei au cam strambat din nas la aflarea jucatorilor transferati si a sumelor platite pentru ei, iar de aici si pana la a face legatura intre Hagi si cei trei Becali nu mai e decat un pas. Un pas foarte mic, mai ales in cazul in care prestatia dezamagitoare a Galatei va continua. 

In concluzie, mi se pare ca acest transfer este foarte riscant pentru multa lume. Hagi risca sa isi piarda aura de erou pe care o are in Turcia, si, pe langa stirbirea reputatiei de antrenor, risca sa se scufunde intr-un scandal urat. Stancu a plecat din cantonamentul Stelei pentru a deveni, subit, cel pe umerii caruia sta revenirea Galatei. O presiune enorma pe umerii "motanului", un jucator care are clasa, dar e de moral, ca orice roman - el poate ajunge un varf excelent, cu putin noroc, dar poate sa se si rateze, mai ales ca, in cazul unei plecari a lui Hagi pe usa din dos, nu va avea zile usoare cu suporterii sau cu actionarii clubului. 

In plus, poate parea exagerat si prapastios, dar cred ca un eventual scandal va strica imaginea romanilor si in Turcia, o tara care ne respecta tocmai pentru oameni precum Hagi, Lucescu. Gica Popescu (poate si pentru fetele de pe trotuarele Istanbulului, dar asta e o alta discutie). Asadar, sa le tinem pumnii, incepand cu meciul greu din etapa viitoare, la campionii Bursaspor si sa speram ca Stancu va deveni un Adi Ilie pentru Galata, si nu un Ovidiu Petre. 


1 comment: