Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Feb 8, 2011

Meciul din tribune

Andrei Gala, Londra, 8 februarie 2011


Atmosfera de sarbatoare duminica dupa-amiaza pe Fulham Broadway, bulevardul pe care se afla situat stadionul Chelsea, inaintea meciului ce urma sa il infatiseze pe Torres pentru primul meci in postura de varf al albastrilor. Mii de pusti ieseau din magazinului clubului fericiti ca reusisera sa puna mana pe noile tricouri cu numele lui Torres pe spate. Bucuria se citea pe chipul fiecaruia: You had Torres. We got Torres.. parca vroia sa cante fiecare.
Acesta era singurul lucru care parea sa conteze inaintea meciului de 0-1 de pe Stanford Bridge. Pana si femeia care starngea bani pentru o actiune caritabila purta un tricou, creatie proprie, cu numele lui Torres pe spate.


Oricat de mult am vrea sa ne exprimam nemultumirea vis-a-vis de bula financiara in care se afla fotbalul de azi, un Fernando Torres la jumatatea potentialului in tricoul lui Chelsea dezvaluie nevoia de putere si faima a clubului Londonez: cumparandu-l, Abramovich a facut cea mai mare si mai nepravazuta achizitie de cand a preluat clubul.


Tachinarea concurentei cu astfel de miscari face parte din politica mai veche a lui Chelsea dar aceasta manevra a impins lucrurile mai departe ca niciodata.


Pentru o buna bucata de timp, meciul de duminica parea ca face manevra sa functioneze din nou. Momentul anuntarii achizitiei de £50m a fost intampinat atat cu aplauze cat si huiduieli.


In momentul in care Torres a iesit la incalzire, amandoua galeriile au explodat.


Gazdele au desfasurat bannerele cu El Nino si au cantat numele noului recrut. In sectiunea vizitatorilor, in schimb, se auzeau racnete de furie. Un Scouser foarte agitat chiar s-a aplecat peste balustrada la un moment dat si a atacat unul din bannere cu ambii pumni, lovind de multe ori cu ura, exact ca o maimuta.


Meciul a inceput ca o lupta tactica intre noua „formatie Fernando”, gandita de Ancelotti, si un 5-3-2 din anii 90, aruncat de Dalglish in lupta sa contracareze. Cele mai multe dueluri s-au dat, asadar, la centru.


In tribune insa totul era mult mai simplu. Un adevarat spectacol de comedie. Pe toata durata meciului, suporterii sau intepat unii pe ceilalti. „Chelsea rent boy”, strigau fanii Liverpool. „Champions!” au urlat albastrii. „You ain’t got no history!” au replicat vizitatorii. „But we’ve got your striker” a venit raspunsul, negresit.


Daca Chelsea a incercat sa se impuna prin cantec (ma refer in continuare la galerii), Liverpool a venit pregatit cu bannere mai intepatoare: „Breaking news! You paid 50mil for Margi Clarke” (o actrita de telenovele din Liverpool nascuta in 1954, cunoscuta pentru parul ei blond platinat) a fost cel mai bun dintre ele, mai mult pentru ca arata exact ca crawl-ul de la Sky News decat pentru anecdota. Alte bannere loveau mai tare: „He who betrays will always walk alone”, aluzie stim cu totii la care imn.




Unul din bannere se atins chiar mai multe corzi sensibile deodata, fiind la granita dintre caterinca, divin si sinistru: „Once a red/ In our hearts/ You are dead/ Lying Judas”.


In milocul tuturor se afla Fernando Torres, care prin prestatia sa a demonstrat ca inca nu e la turatie maxima. (Totusi, daca nu si-a depus interesul intr-un debut grandios ca acesta, atunci Chelsea chiar a cumparat o gaina plouata). Tot mistoul a luat sfarsit in minutul 66 cand Ancelotti l-a inlocuit. In timpul petrecut pe teren a avut doua sanse destul de bune, nu a transformat-o pe niciuna si a arata exact situatia in care se afla: un jucator nou incercand sa se acomodeze alaturi de doi atacanti de talie mondiala.


In minutul in care show-ul Torres s-a incheiat, un altul nou a inceput. O eroare a lui Cech, un gol al lui Meirelles, si toata dupa-amiaza lui Chelsea incepea sa se zguduie. Fanii lui Liverpool s-au trezit si au incput sa cante „You should have stayed at a big club”.


Pe masura ce forfota intre suporterii lui Chelsea crestea, fanii oaspetilor au continuat maimutarelile. Unul dintre ei a intrat pe teren si a alergat in viteza toata lungimea acestuia in timp ce stewarzii, rusinati, se chinuiau sa il prinda. Aceasta a fost ultima doza dramatica a unui meci care i-a ranit pe noii fanii ai lui Torres la fel de mult cat i-a bucurat pe fostii.


Chelsea se va intreba cum naiba Ziua T s-a incheiat asa de prost pentru ei. £50m pentru ce? Carlo si Fernando trebuie sa munceasca mult pentru viitor. Noi restul putem doar sa apreciem ca poate, uneori, succesul nu se cumpara cu bani.

1 comment:

  1. Anonymous8/2/11 12:28

    Chelsea avea nevoie de un atacant tinar, asta e sigur. Cei doi titulari A&D au totusi o virsta. Sint inca buni dar au trecut de apogeu.
    Torres e un jucator bun dar nu merita 50 de milioane asa cum Ronaldo nu a meritat 80.
    Se va vedea abia dupa citeva luni (chiar un an) daca Torres se va integra la noua echipa.
    Petru Chelsea cred ca mai util in anul acesta se va dovedii noua achizitie David Luiz.
    Bun articolul. Astep ceva informatii si despre machedonii londonezi...

    ReplyDelete