Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Mar 3, 2011

Lasati-ne sa savuram fotbalul

Cristian Vidrascu, Dubai, 3 martie 2011


Am avut ocazia acum ceva timp sa vad meciul Sevillei cu Hercules Alicante, la un restaurant arabesc din Dubai. In afara de libidinosenia nelipsita insa de obraznicie fata de ospataratile filipineze a localnicilor imbracati in hainele lor populare, am avut onoarea sa fiu confundat cu un mexican de aceleasi ospatarite (poate ma purtam prea umil cu dansele?)
Oricum nu imi permiteam mai mult tupeu, eram imbracat in haine occidentale. Lucrand in birou ca o cartita, nici nu am avut ocazia sa ma bronzez (si oricum a fost racorica ultimele saptamani, sub 25 de grade si vint, deci nicicum vreme de plaja).


Sa lasam atmosfera pentru alt gen de povestitori, si sa trecem la meci. Nu intru in detalii despre scor sau rezumat, oricum nu s-a oferit spectacol. Tizul meu mexican, Cristi Pulhac, a evoluat si el. Dupa un fault mai dur asupra lui Jesus Navas in mitanul secund, acelasi Navas s-a suparat rau si l-a ridiculizat apoi pe bravul Pulhac de fiecare data cand s-a infiltrat in dreapta careului (pe partea aparata de conationalul nostru). Putea iesi rau, dar din fericire pentru ai nostri, nu s-a marcat din ocaziile aparute. Oricum, Navas a fost probabil cel mai bun sevilian, in timp ce la Hercules Pulhac nu s-a remarcat, iar Trezeguet a prins o zi din acelea pentru atacanti, in care rateaza tot ce prind cu o seninatate de nedescris. Sa nu credeti ca au fost nenumarate ocazii, dar au fost cateva pentru fostul international francez, cu toate ca adversarul, Sevilla, a fost mai periculos.


Ce m-a uimit este cat se putea alerga. Poate de aceea nu sunt multi romani care fac fata in campionatul spaniol – romanul e mai destept si mai putin muncitor.
(De fapt, in alta discutie despre cu totul altceva cu unul dintre colegii de la fotbalvvv, eu sustineam ca in Statele Unite la americani se potriveste cel mai bine sintagma de “noi muncim, nu gandim.” La care coredactorul mi-a raspuns spontan: “Pai, romanii gandesc, nu muncesc… si fura.”)


Jucatorii ambelor echipe, pana si batranelul Trezeguet (cu aceeasi fata de copil batut de soarta, ramasa in acea stare probabil dupa penalty-ul ratat in finala CM din 2006, si accentuate la fiecare ratare) se demarcau nonstop. Si vorbesc despre minutele 80-90, nu la inceputul meciului. Un pressing sufocant si o alergare continua.


Nu cred ca e sanatos acest ritm. Pentru jucatori in niciun caz. Fara a fi rautacios, amintesc ca aceasta mentalitate a ucis la propriu pe cineva in trecutul apropiat (chiar al unei dintre protagonistele din meci) – Dumnezeu sa-l ierte. Nici pentru spectatori nu stiu cat de benefic este – exista studii care confirma ca urmaritul a multor puncte care se misca in acelasi timp, ca in jocurile pe calculator, in exces poate provoca epilepsie in persoanele sanatoase. Ma ametea pur si simplu ritmul. Nu pot sa zic ca se alerga fara cap si coada (precum nici in Anglia, desi inca persista stereotipul, nu se mai alearga la intamplare). Jucatorii erau relativ tehnici – nu se compara cu Liga 1 Bergenbier – dar nici nu erau toti clone ale lui Messi.


Va provoc cu un exercitiu de imaginatie (desi, nimeni nu va putea dovedi nimic): imaginati-vi-l pe Pele, pe Zidane, pe Hagi sau chiar pe Maradona jucand in ritmul infernal de astazi. Ar mai putea Maradona sa dribleze jumatate de teren si sa dea gol? Eu personal nu cred ca ar trece 10 metri pana sa apara 10 jucatori si baiatul de mingi in jurul lui, pregatiti cu un fault tactic. Ar mai putea Pele sa jongleze peste 4 jucatori inainte sa impunga mingea in plasa? Ya nyi polagayu. Ar putea Zidane sa-si perfectioneze pasele si sutul, si sa tina capul sus in acelasi timp, fara sa-i curga transpiratia-n ochi? Nu cred ca ar avea timp. Iar daca Hagi ar suta de la 40 m, toti cei 11 jucatori adversi ar ajunge in propria poarta inaintea mingii.


Fotbalul de rind din La Liga imi aminteste de fotbalul sud coreean, cu un plus de tehnica. De ce a ajuns Coreea de Sud atat de departe in CM 2002? Nu dadeau afara de talent, dar alergau precum nicio alta echipa. Au eliminat forte mondiale la vremea aceea, printre care Spania si Italia. (Bine, mentionez dar nu comentez arbitrajul).


Mi-e dor de fotbalul lent. Vorbesc serios. Sa am timp sa savurez fazele spectaculoase. Sa vad un jucator tehnic ca pe vremuri, facand spectacol dribland pe loc, elegant. Nu in viteza si forta. Piturca se spune ca in ultima perioada prefera jucatori vitezisti si fortosi, considerand ca se poate lucra la tehnica. Eu sustin opusul (desi l-am apreciat mult pe Piturca pentru rezultatele sale si am fost impotriva demiterii sale de fiecare data, chiar si ultima data): ca antrenor as lua jucatori tehnici, pentru ca la viteza si mai ales la forta se poate lucra mai usor.


Ca spectator, si jucator de ocazie, nu voi putea niciodata sa-l emulez pe Francisco Rufete. Copiii nu vor mai avea modele. Sau vor juca toti numai in ultimii 30 m, emulandu-l pe Messi (care pe vremurile apuse poate ar fi facut fata mult mai retras, punandu-si tehnica si pasele in folosul echipei). In schimb pe Maradona il putem emula cu totii foarte usor, cu mai mult sau mai putin succes (eu de exemplu as putea repeta faza mainii lui Dumnezeu). Pe Pele, cu jongleriile sale, la fel. Daca si copiii o iau razna si incep sa alerge ca bezmetecii (atentie, neavand tehnica jucatorilor profesionisti), se va strica fotbalul in urmatoarele generatii.


Singura speranta pentru fotbalul lent DE CALITATE este fotbalul Italian, si anume cateva echipe care nu au facut schimbul de generatii rapid, iar tinerii mai au timp sa invete intelepciunile batranilor: Juventus, AC Milan…


Oricum nu-mi doresc sa ajung un batran nostalgic care sta pe prispa cu degetul aratator indoit de reumatism ridicat in aer, si proclama ca pe vremea sa se juca fotbal adevarat, nu ca acuma.


Post Scriptum: O nota personala (pentru tifosii mei hehe sau mai ales pentru tifoasele intre 13 si 47 de ani): m-am inscris intr-o liga de amatori burtosi in Dubai, azi am debutat in liga secunda de 7 vs 7 (unde se alearga, poate de aia am fost atat de inversunat cu articolul), si am jucat 2 meciuri la rand (se joaca 2 meciuri pe saptamana). Am pierdut primul meci 2-1 si al doilea 3-0. Am jucat atacant (izolat) si am marcat un gol la scorul de 0-2 in primul meci: lansat in adancime de un coechipier, am trecut cu noroc de experimentatul fundas de origine italiana, apoi am driblat portarul si cu un ultim suflu am impuns mingea in poarta. Apoi am ratat o mare ocazie dupa ce am anticipat traseul unei pase a adversarilor si am interceptat mingea: m-am pierdut cu firea si am tras putin peste, din prima. In al doilea meci, deja eram extenuat dupa efortul depus, si am avut o ocazie (centrare superba de pe tusa, la jumatatea terenului) – i-am luat fata adversarului si am ajuns sa intalnesc pasa, dar executia a fost defectuoasa si am ratat poarta. Am mai dat o pasa de gol apoi, am driblat pe dreapta si am centrat pe jos, simplu; dar golul a fost anulat pe motiv ca eram prea multi jucatori pe teren (nu eram atent, fusesem schimbat cu cateva secunde in urma). Un gol din trei ocazii, mai am timp sa cresc. Oricum ma bucur ca nu am jucat contra lui FC Sevilla sau Hercules Alicante! Ne-ar fi sufocat cu presingul lor nebun.


Post Post Scriptum: Poftiti mai jos niste clipuri - daca ar fi dupa mine, asa ar trebui sa se joace fotbalul:








Si golul meu preferat din toate timpurile:


5 comments:

  1. mingicareala de-asta iti place tie? :D

    ciudat totusi ca asociezi italia cu supravieturea si spania cu disparitia ei. majoritatea oamenilor ar face exact invers.

    ReplyDelete
  2. Nicolae Petre4/3/11 14:39

    Chiar nu sunt de acord cu ce ai scris despre Italia. Parerea mea e ca a devenit unul dintre cele mai plictisitoare campionate de fotbal din lumea mare. A trecut de mult vremea cand era considerat cel mai bun campionat. Acum e mult prea lent, mult prea tacticizat, nu are nici o boaba de spectacol in el, mai ales in ultimii ani cand Inter era campioana din etapa 10. Acum Bundesliga creste foarte rapid in calitate, are spectacol, are viteza cand trebuie, are tactica acolo unde e necesara, are rigurozitate germana, are goluri cu gramada (pana la urma asta e scopul fotbalului, nu sa scoti un 0-0). Spania si Anglia raman in continuare atractive in timp de Franta si Italia sunt plictisitoare pana la somnolenta.

    ReplyDelete
  3. Scoruri din fotbal live online si gratuit !

    ReplyDelete
  4. Here we present to introduce to all visitors in this great blog. and thank you for allowing me .

    cara menggugurkan kandungan
    obat aborsi
    tanda tanda kehamilan

    ReplyDelete