Intro

Totul a inceput cu trei personaje pasionate de fotbal (si de sport in general), care traiesc in mod absurd in America, unde fotbalul se joaca cu mana, si jocul cu piciorul se numeste soccer. Cei trei, plictisiti de articolele imbecile de tip tabloid care le ocupa, precum o placere bolnava, orele de serviciu, s-au gindit (complet rupti de realitate, bineinteles) ca se pricep la fenomen si ca pot scrie mai bine decit multi dintre angajatii acelor publicatii.

Sep 16, 2015

Brazilienii şi slavii



Astăzi, Real (Regala) Madrid a învins-o pe Şahtior (Minerul) Doneţk fără drept de apel în prima etapă a Ligii Campionilor.

În ciuda unei mari ratări a lui Benzema, prima jumătate de oră a fost destul de echilibrată.  

Mircea Lucescu afirma despre echipa sa: “În primele 30 de minute am dominat destul de categoric jocul, am avut şi situaţii clare de gol.”

Eu îmi permit să-l contrazic pe vestitul tehnician.  Nu pot spune ca Şahtior a jucat urît sau poticnit, precum România în ultimele meciuri, însă nici nu se punea problema să pună în pericol vreodată poarta apărată de Keylor Navas, chit ca mai jucau câţiva ani.

În minutul 30, portarul ucrainean Andriy Valeriyovych Pyatov a făcut o gafă uluitoare, scăpând din mâini o minge extrem de uşoară, neatacat de nimeni.  Mingea a ajuns fix in gheata lui Benzema, care a îndeplinit o simplă formalitate şi a deschis scorul.

Repriza a doua a pornit catastrofal pentru echipa din Ucraina, Taras Mykolayovych Stepanenko primind al doilea cartonaş galben, şi implicit cel roşu, în minutul 50.  Degeaba se lamenta Mister Lucescu:  “Am spus ieri că îmi doresc un singur lucru, să fim respectaţi. Mereu am fost dezavantajaţi categoric în partidele cu echipele mari. Şi anul trecut cu Bayern, Arsenal, Juventus, Manchester United.  Collina ar trebui să se gândească bine, pentru că sunt două tipuri de arbitraj. Nouă ne acordă imediat cartonaş galben, echipelor mari nu.”

În schimb a avut dreptate să reclame penalty-ul primit de galactici in minutul 54 pentru un presupus henţ, la un şut care l-a lovit pe Darijo Srna în spate.  Tot Lucescu:
“Este incredibil ce penalty-uri au primit. La primul penalty jucătorul nostru e lovit în spate, nu în mână.”

Cert este ca centralul iniţial nu acordase nimic, însă s-a răzgândit la semnalizarea unui asistent.
Cristiano Ronaldo nu a irosit ocazia, ci a marcat de la punctul cu var in minutul 55.

Minerii au căzut complet în minutul 63, când acelaşi Cristiano Ronaldo a înscris tot de la 11 metri fără opoziţie din partea lui Pyatov, după un penalty acordat de data aceasta corect, pentru un henţ în careu.  Degeaba spunea Mircea Lucescu:
“La al doilea face henţ întâi jucătorul de la Real. Nu poţi, ca arbitru, să judeci fazele în funcţie de public. Practic, publicul a dictat al doilea penalty. După aceste faze a fost uşor pentru ei”.

Acelaşi inegalabil Cristiano Ronaldo a închis tabela din acţiune în minutul 81, după un şut al lui Marcelo.

Din acest meci, frumos pe alocuri dar mai degraba şters, am remarcat marea diferenţă dintre brazilienii de la Şahtior şi slavii din aceeaşi echipă.  Diferenţă nu numai de valoare, ci şi de atitudine.

Slavii erau muncitori, alergau, şi-şi dădeau sufletul pe teren.  Aveau scopul clar să învingă sau măcar să lase o impresie bună.  În schimb, brazilienii păreau preocupaţi de un singur ţel: să joace fotbal.

Pe fondul acestei crispari, slavii şi-au ingropat echipa (şi nu mă refer la arbitrul croat Ivan Bebek). 
Pyatov a scăpat acea minge uşoară în momentul cel mai neaşteptat, distrugandu-şi echipa din punct de vedere psihologic.  Stepanenko a făcut două faulturi complet inutile, galbene absolut meritate, pentru care a părăsit terenul de joc din minutul 50.  Srna a jucat slab, iar fundaşii Yaroslav Rakitskiy şi Oleksandr Kucher au fost uşor depăşiţi.  

În acelaşi timp, brazilienii zburdau si pasau mingea într-un mod relaxat şi plăcut ochiului – deşi, am mai spus-o, fără nici un fel de pericol pentru madrileni. 
Î
n acele momente mi-am amintit de epoca de glorie a NBA-ului, unde nu am putut trece cu vederea diferenţa dintre negri şi albi. Pentru albi, fie că-i chema Luc Longley, Jeff Hornacek, sau chiar Gheorghe Muresan, jocul era ceva care se ia in serios, reprezintă o carieră, o munca, un chin, un calvar.  Pentru negri parea să fie nimic mai mult decât un joc de baschet, tratat cu aceeasi uşurinţă cu care şi trageau la coş.

Revenind la Champions League, m-aş bucura să scăpam cât mai iute de echipele de salahori, mineri, tractorişti si est europeni cu feţele lor serioase şi concentrate – ca sa rămânem doar cu galactici, extratereştri şi fotbal.

În orice caz, să ne veselim că a început fotbalul adevărat din nou!

7 comments:

  1. Anonymous16/9/15 15:24

    Dar despre Dinamo CFR nimic?

    ReplyDelete